Maica Domnului – Maică a vieții (meditație la sărbătoarea „Izvorul Tămăduirii”, anul mântuirii 2012)

„Din izvorul tău cel nesecat, Ceea ce ești de Dumnezeu dăruită, îmi dăruiești mie, izvorând pururea, curgerile harului tău mai presus de cuvânt. Căci, ca Ceea ce L-ai născut mai presus de cuvânt pe Cuvântul, te rog să mă rourezi cu darul tău, ca să grăiesc ție: «Bucură-te, apă izbăvitoare!»” (Tropar – Izvorul Tămăduirii)
 

Viața Maicii Domnului a fost una de excepție. Nașterea ei a fost rodul rugăciunii neîntrerupte a Sfinților Ioachim și Ana, care, asemenea altor cupluri celebre din Biblie, precum Avraam și Sarra, Isaac și Rebeca, Iacov și Rahila, Elcana și Ana, Zaharia și Elisabeta, au dobândit prunci numai după ce au implorat cu insistență mila lui Dumnezeu. I-au pus numele de Maria (Mariam), care se traduce prin doamnă, stăpână, cea frumoasă. De fapt, ea era mai mult decât toate acestea la un loc, era „plină de har”, binecuvântată între toate creaturile pământului. La vârsta de trei ani, însoțită de alaiul fecioarelor cu coronițe de flori și făclii aprinse, a fost închinată Domnului și adusă la templul din Ierusalim. Impresionantă a fost și primirea pe care Arhiereul Zaharia i-a făcut-o în ziua intrării ei în slujba Domnului, purtând-o prin Sfânta Sfintelor, privilegiu pe care doar căpeteniile religioase iudaice îl aveau. Atunci s-a împlinit proorocia psalmistului David: „Și se vor închina lui fiicele Tirului cu daruri, feței Tale se vor ruga mai-marii poporului. Toată slava fiicei Împăratului este înăuntru, îmbrăcată cu țesături de aur și prea înfrumusețată. Aduce-se-vor Împăratului fecioare în urma ei, prietenele ei se vor aduce ție” (Psalm 44, 14-16). Ea a fost încredințată spre creștere văduvelor care își aveau chiliile împrejurul templului. Ocupația ei de fiecare zi consta în multa rugăciune, învățarea Scripturilor și efectuarea unor munci necesare bunei gospodăriri a vieții de la templu. Ea s-a dovedit a fi smerită și ascultătoare, un exemplu de viață închinată celor sfinte. Când a împlinit cincisprezece ani, vârsta logodnei la evrei, a fost dată în grija dreptului Iosif, care era tot din neamul lui David. Logodna dura un an. Probabil că gândul amândurora era ca, după scurgerea acestei perioade de timp, fecioara să se întoarcă la templu, iar bărbatul să-și continue activitatea în ale dulgheriei. Numai că planul lui Dumnezeu era altul. În timp ce se afla la Nazaret, îngerul Gavriil a fost trimis la ea ca să-i aducă Evanghelia, vestea cea mare a venirii unui Mântuitor pentru întreg neamul omenesc: „Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Și iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele Lui Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt se va chema și Domnul Dumnezeu îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și împărăția lui nu va avea sfârșit” (Luca 1, 30-33). Ea este Pururea Fecioară, așa cum o descrie Proorocul Iezechiel în Cartea sa: „Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide și nici un om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă” (Iezechiel 44, 2). Și deși a rămas fecioară după naștere, a putut fi și mamă desăvârșită minunatului Prunc născut dintr-însa. Ea este cea mai sfântă dintre mame, prototipul mamei creștine, care se jertfește încontinuu pentru rodul pântecelui ei. Viața ei a fost permanent sub semnul jertfei și al renunțării. La patruzeci de zile după nașterea peste fire a Fiului lui Dumnezeu, tânăra mamă a tresărit la cuvântul aspru al dreptului Simeon care, la o vârstă înaintată, aștepta la templul din Ierusalim ivirea luminii celei spre „descoperire neamurilor”: „Și prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi” (Luca 2, 35). „Sabia” era prevestirea durerii de negrăit pe care o va simți mama la vederea Fiului ei răstignit pe cruce între doi tâlhari. Cine își poate închipui suferința acestei sfinte mame care, pe lângă bucuria adâncă a aducerii pe lume a unui minunat Prunc, a avut de îndurat și furcile caudine ale unei despărțiri intempestive? Prezența Maicii Domnului alături de Fiul ei prea iubit la Nunta din Cana, săvârșirea primei minuni la insistențele Preacuratei, predispoziția lor pentru bine și adevăr, ilustrează deplina coeziune dintre Dumnezeu și om în lucrarea mântuirii, puterea fără de seamăn a dragostei și atașamentul necondiționat al teoforului la valorile neschimbabile ale adevăratei existențe circumscrise luptei pentru dobândirea celor cerești. O regăsim apoi pe Maica cea sfântă pe Golgota, sfâșiată de durere, văzând că nu-și poate ajuta Fiul Care suferea cele mai groaznice chinuri (Ioan 19, 25). Un martir zăcea mort pe cruce, o altă martiră își bătea pieptul la picioarele crucii. Cine poate descrie suferința fără seamăn a Preacuratei Fecioare, Care știa cât de sfântă fusese viața Pruncului ei și cât de nedrepți au fost aceia care s-au încumetat să-l pironească pe cruce? Fusese cu El mai tot timpul, din momentul conceperii supranaturale și până în momentul când răutatea cărturarilor și fariseilor s-a manifestat fățiș, ucigându-l pe Mesia cel mult așteptat. Se mângâia cu gândul că a împlinit întru toate voia Celui Preaînalt, puterea primită de la El întrecând durerea imensei pierderi. Sfântele Evanghelii ne arată că ea a fost prezentă la toate evenimentele dramatice din Săptămâna Patimilor. Între „femeile care Îl însoțiseră din Galileea” (Luca 23, 49), trebuie să o numărăm în primul rând pe Maica Domnului. Cum să stea deoparte impasibilă, Maica iubitoare, când, pe parcursul celor 33 de ani de propovăduire a cuvântului mântuitor, i-a fost atât de aproape și L-a încurajat de-atâtea ori? Surprinzătoare este însă lipsa ei din relatările evanghelice despre arătările de după Înviere. În textele de la Matei 28, Marcu 16, Luca 24, Ioan 20-21, Faptele Apostolilor 1, I Corinteni 15, se prezintă faptul că Domnul Hristos s-a arătat Mariei Magdalena, celor doi ucenici în drumul spre Emaus, lui Petru, apostolilor (fără Toma și cu Toma), unui grup de șapte apostoli la Marea Tiberiadei, lui Iacov, „fratele Domnului”, la peste cinci sute de frați și lui Saul, pe drumul Damascului. De ce oare nu este pomenită și Maica Domnului, mai ales că numele ei apare imediat după Înviere, în relatarea din Cartea Faptele Sfinților Apostoli despre rugăciunea comună a ucenicilor? Neprecizarea autorului sfânt cu privire la această arătare poate să se datoreze unui argument logic: toți cei care l-au văzut pe Domnul înviat aveau nevoie de o încredințare suplimentară, în subconștientul lor subzistând un dram de necredință. Astfel, Maria Magdalena a dorit să-l atingă (Ioan 20, 17), Sfântul Apostol Toma a vrut să-l pipăie (Ioan 20, 25), iar apostolilor adunați împreună le reproșează necredința: „La urmă, pe când cei unsprezece ședeau la masă, li S-a arătat și I-a mustrat pentru necredința și împietrirea inimii lor, căci n-au crezut pe cei ce-L văzuseră înviat” (Marcu 16, 14). Se pare că Maica Domnului nu a avut nevoie de o asemenea încredințare, ea numărându-se printre cei care „n-au văzut și au crezut” (Ioan 20, 29). Tocmai de aceea putem crede că toate cele petrecute între Preacurata Fecioară și Domnul Hristos, după înviere fac parte din „taina personală a Maicii Domnului”. Misiunea Preacuratei Fecioare continuă în Biserică și va dăinui până la sfârșitul veacurilor. Ea este pururea rugătoare pentru noi, cei păcătoși, pildă vie de evlavie, credință, nădejde și dragoste. De aceea, avem datoria să-i urmăm exemplul sfânt, îmbrățișându-l pe Mântuitorul cu aceeași iubire și același devotament. Căci numai astfel vom ajunge și noi acolo unde se află Maica Preacurată: „Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită și prea înfrumusețată” (Psalm 44, 11). Preot LAURENȚIU NICOLAE STAMATIN, Parohia „Izvorul Tămăduirii” Burdujeni

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: