Muzee în haină nouă

Cu mic, cu mare, toți ne bucurăm la vederea covorului alb, pufos și rece, dar iarna aceasta s-a dovedit a fi mai năzuroasă și, mai ales, nesfârșită. Nu mai ninge suav și tandru, ninge pătimaș și aspru, iar vântul, precum un zmeu înfuriat, răsucește valurile de zăpadă și le trântește peste noi de parcă nu am fi destul de amărâți și așa.

 

Iată, natura, veșnic suverană, ne-a obligat să ne amintim că numai uniți putem trece peste necazuri. Și așa vom face, pentru că nu avem de ales… Dar nu despre frământările vremii și a vremurilor doresc să vă vorbesc. Avem nevoie și de motive de uitare, dar mai ales de bucurie, atât cât se poate. Și, iată, un bun motiv de bucurie pentru cetățenii orașului Fălticeni, iubitori de cultură, îl reprezintă îndeplinirea visului de ani, truda de a îmbrăca în haină nouă cele două edificii de cultură: Muzeul „Ion Irimescu” și Galeria Oamenilor de Seamă. Prin strădania edililor orașului, acest deziderat s-a împlinit și nu a fost deloc simplu pentru cei care au purtat răspunderea înfăptuirii acestor ample lucrări. Îmbrăcat în haina cea nouă, Muzeul „Ion Irimescu” privește falnic de pe înălțimea colinei pe care șade de ani și ani. În sfârșit, îi este cald și bine datorită numeroaselor îmbunătățiri ce i s-au adus. Dacă la exterior a fost înfășurat într-o hlamidă cu nuanțe de maro și alb, în interior s-au făcut multe și folositoare schimbări. S-au refăcut instalațiile electrice și termice, s-a achiziționat o centrală nouă pentru încălzire, tâmplăria veche a fost înlocuită cu alta nouă din lemn de stejar și geamuri termopan. Clădirea a fost utilată cu un ascensor și o rampă pentru persoanele cu dizabilități. De asemenea, s-a construit o aripă destinată special expozițiilor. Totul a fost restaurat, reabilitat, consolidat, modernizat. Peste tot s-au instalat camere de luat vederi, ceea ce va duce la o supraveghere sigură a acestui important edificiu cultural care adăpostește cea mai mare colecție de autor din țară. Maestrul Ion Irimescu a donat orașului său de suflet un însemnat număr din operele sale: peste 300 de sculpturi, peste 1000 de lucrări de grafică și pictură, mii de volume despre artă. Îmbunătățiri s-au adus și exteriorului, iar acestea constau în trotuare noi, spații florale aranjate artistic, alei cu pietriș ornamental și iluminat exterior modern. Toate acestea se vor putea vedea și admira după trecerea perioadei în care clădirea va trebui să se elibereze de acele emanații chimice provenind de la materialele folosite în timpul reparațiilor și care ar putea avea efecte negative asupra exponatelor. Oricum, nu mai este mult de așteptat până când vom putea să ne bucurăm privirile cu ceea ce s-a înfăptuit. Ne va întâmpina statuia poetului nostru național, a Luceafărului românesc, la fel de singură, în același loc, privind către clădirea muzeului și sperând că, poate, i se va alătura și statuia celui ce a creat-o – Maestrul Ion Irimescu. Sunt sigură că un alt artist dăltuitor în piatră se gândește deja la o asemenea realizare… Cred că spiritul Maestrului rătăcește, cu zâmbetu-i bonom, prin sălile abia spoite, curate și aerisite, oftând, în sfârșit, liniștit văzând că opera sa de o viață este prețuită și ocrotită. Cu atât mai mult cu cât toate acestea au constituit, zic eu, un dar pentru aniversarea zilei sale de naștere. Nu a fost deloc ușor să se realizeze această amplă lucrare care va duce la valorificarea patrimoniului cultural existent, cât și la promovarea și dezvoltarea turismului în ținutul nostru, pentru că orașul Fălticeni, prin tezaurul său cultural, arhitectural, precum și prin poziția sa geografică, reprezintă un punct de atracție pentru amatorii de turism. Sigur că nu a fost ușor, responsabilitatea a fost mare iar toate acestea se reflectau pe chipul directorului muzeului, dl prof. Gh. Dăscălescu, pe care l-am întâlnit mereu îngândurat și copleșit de grija lucrului bine înfăptuit. Dar cât de mult se va bucura atunci când ușa muzeului se va deschide pentru vizitatori! Un alt edificiu care s-a bucurat de același “tratament” este Galeria Oamenilor de Seamă. Și acesta a îmbrăcat o haină nouă și arată ca la începuturi, când aici trăia marea familie a Lovineștilor, cea care a dăruit orașului un mare număr de oameni de litere, îmbogățind zestrea de personalități trăitoare pe acest meleag. Clădirea strălucește în lumină parcă zâmbind și așteptând, la fel ca și muzeul, să treacă perioada de aerisire pentru a-și putea expune din nou bogăția de documente ce atestă multitudinea oamenilor de seamă ai orașului, cărora li se vor alătura și alții, pentru că asta știe să nască acest ținut moldav iubit de oameni și de Dumnezeu. În urmă cu puțini ani, și Muzeul Apelor a îmbrăcat haină nouă. Și se zvonește că în vară va intra într-un proces de renovare și Casa „Mihail Sadoveanu”. Doamne ajută! Pentru toate acestea, se cuvine să le mulțumim edililor orașului, în special dlui primar Vasile Tofan, fără strădania cărora aceste obiective nu s-ar fi putut înfăptui. COCA MARIA UDIȘTEANU, Fălticeni