Comuna Ulma este așezată la marginea județului, la frontiera cu Ucraina. Înființată după al Doilea Război Mondial, are în componență 5 sate. Până la război, ele aparțineau de comunele Seletin (astăzi în Ucraina) și Brodina. Învățământul, cultura au apărut târziu aici din cauza izolării de centrele urbane. Analfabetismul în rândul locuitorilor era predominant.
Cartea pătrundea foarte anevoios în această zonă. Situația s-a schimbat radical după 1950. Tineretul s-a îndreptat spre școli, licee, facultăți. Nici nu visa nimeni ca Ulma să aibă o monografie proprie. Acest vis s-a împlinit abia în această iarnă a anului 2012 prin truda harnicului învățător Gheorghe Cega. Iar apariția și lansarea lucrării a fost posibilă datorită sprijinului financiar al Primăriei Ulma (primar, institutorul Mircea Ihnatiuc). Studiul monografiei se intitulează „Ulma – o comună de origine etnică huțulă” și este prefațat de dl prof. dr. Mugurel Andronic, laureat al Academiei Române, președintele Societății Culturale „Ștefan cel Mare” – Bucovina. Valoarea sporită a acestui studiu este dată de peste 600 de note bibliografice, tabele, peste 100 de fotografii cuprinse în cele 300 de pagini ale cărții. Autorul a cercetat arhivele unor primării, condicele bisericești, arhiva școlilor din comună, a făcut deplasări în teren și a discutat cu oamenii locului, îndeosebi cu persoanele vârstnice. În monografie sunt evidențiate istoria, geografia, economia, învățământul, viața religioasă, cultural-artistică, ocupațiile, obiceiurile și creațiile oamenilor. Cartea începe cu o problemă destul de controversată și anume aceea a originii și istoriei cu informații sumare despre huțuli. Aceștia au conviețuit în înțelegere cu românii, germanii și polonezii. De fapt așa a fost în toată Bucovina. În capitolul referitor la cadrul geografic se fac referiri la relief, sol, climă, rețeaua hidrografică, flora, fauna. Se arată efectele catastrofale ale ultimelor inundații din 2008, care au dus la starea deplorabilă a drumurilor și căii ferate Straja – Nisipitu. Capitolul referitor la istorie prezintă pagini din istoria zonei ancorată în istoria Bucovinei. Creșterea animalelor și muncile forestiere au fost principalele activități economice ale populației. Se fac unele analize referitoare la căile de comunicație, transporturi, comerț, activitățile meșteșugărești și industriale. Învățământul și cultura ocupă locul central în această lucrare. Sunt descrise unitățile școlare din Ulma, Lupcina, Nisipitu, Costileva de Jos și de Sus, Măgura, Chicera. În anii 1950 populația neștiutoare de carte (adulții) a urmat cursuri de alfabetizare. Nu este omis nici învățământul preșcolar; unele cadre didactice au avut cariere de excepție. Lista este lungă. Mă opresc doar la câteva vieți exemplare închinate învățământului din aceste școli dintre munți: Șcraba Silvestru, Livescu Vladimir, Elisaveta Șetriuc, Maria Ciocan, Ileana Lucan, Mircea Motrescu, familia Miroslava și Daniel Șandru, Elena și Gheorghe Cega, Gheorghe Boghean, actualul director coordonator, și alții, dar spațiul nu permite menționarea tuturor. Viața spirituală este dominată de greutățile întâmpinate în ridicarea unor biserici și buna lor gospodărire. O perioadă îndelungată au slujit preoții parohi Ioan Ursachi, Constantin Chimiuc. Nu lipsesc însemnările despre tradiții, obiceiuri, datini. Ulma reprezintă una dintre vetrele însemnate ale încondeierii ouălor. În fiecare sat se găsesc zeci de încondeietori de ouă. Ei participă la diferite târguri și expoziții internaționale din Germania, Franța, Italia, Bulgaria, S.U.A., de unde se întorc cu titluri și premii și se bucură de aprecieri elogioase pentru această artă. Ulmenii sunt niște oameni căliți, trăiesc în munți și păduri, înfruntă gerurile năprasnice și inundațiile catastrofale. De fiecare dată o iau de la capăt… Efortul de a scrie această carte este demn de toată lauda și reprezintă materializarea unui vis de-o viață pentru binele consătenilor între care a trăit și trăiește ca o adevărată personalitate a așezării. Cred că această monografie va fi căutată pentru că cititorii se regăsesc cu viața și faptele lor. Închei cu versurile lui Mihai Eminescu: „Împărat slăvit e codrul,/ Neamuri vii îi cresc sub poale/ Toate înflorind din mila/ Codrului, Măriei Sale.”. Prof. PETRU OMANIA
Comentarii