În contracurent

Domnul Băsescu vrea…

Nu e zi în care să nu ni se spună ce vrea dl Băsescu. Uneori aflăm și ce vor oamenii săi de încredere Udrea, Boc, Turcan… În România doar ei vor, adică lumea trebuie neapărat să știe ce vor Domniile Lor. Or dl Băsescu n-a fost ales acolo să vrea ceva și să ne transmită mereu ce vrea, ci a fost mandatat printr-un soi de contract cu alegătorii care i-au dat votul în schimbul promisiunii de a le îndeplini vrerile.
 

Când a pășit pragul Palatului Cotroceni, știa foarte bine care erau vrerile noastre. I le reamintim: 1. să trăim mai bine; 2. să fie dreptate în țară; 3. să trăim într-o patrie europeană, dezvoltată și civilizată; 4. să avem școli și spitale bine dotate; 5. funcționarii statului să ne respecte. A rezolvat vreuna din vrerile de mai sus domnia sa și oamenii săi? Pentru că în fișa postului fiecăruia scrie să se ocupe de buna guvernare, adică să nu aibă altă grijă decât bunăstarea cetățenilor, de la primul om în stat până la ultimul. De ce nu se întâmplă așa? Căci și eu vreau, și nea Ion, și ultimul român, toți cei 22 milioane vrem câte ceva, dar, chiar dacă ne întreabă cineva ce vrem, niciunuia dintre acești lideri care ne-au cerut votul nu i-a trecut prin cap să caute o cale de a ne rezolva doleanțele. Or democrație înseamnă să se îndeplinească vrerile tuturor cetățenilor, nu doar ale câtorva lideri. Reprezentanții și fericirea colectivă Aproape 50 de ani am trăit cică bine prin reprezentanții noștri. Pe vremuri se glumea că de apartamentele luxoase, casele de stat, salariile mari, mașinile de serviciu, magazinele de partid, medicamentele scumpe, mărfurile străine din shopurile hotelurilor, de blugi, whisky, cafea, Kent… beneficia clasa muncitoare prin reprezentanții ei. Doar reprezentanții erau capetele de locuitori, noi fiind de mâna a doua, a treia… Azi e la fel. Deși sunt toate la liber, nefiind bani, nu ajung la clasa muncitoare plătită în marea sa majoritate cu salarul minim pe economie, cam o sticlă de whisky bun. Deci clasa muncitoare merge tot în Paradis, privind doar în vitrine sau la televizor în ce lux trăiesc reprezentanții săi. Vrea, nu vrea De pildă, dl Băsescu vrea în continuare modificarea Constituției și regionalizarea. A mai vrut și altele. Doar ne spune că le vrea, fiindcă de făcut nu vrea să le facă. De ce? Ei, asta nu ne spune. Căci dacă ar vrea cu adevărat să facă ceva bun pentru noi toți, ar convoca la Parlament, locul unde trebuie să fim toți reprezentați, unde ar trebui să se facă politică, și a noastră și a lor, unde vrerile tuturor ar trebui să ajungă pe masa negocierilor, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată, așadar i-ar aduna acolo pe toți aleșii, împreună cu experții, competenții, savanții din Academie și universități, pe nea Ion și pe duhovnicul său, pe toți cei ce au în fișa postului respectiva sarcină, i-ar pune la aceeași masă să caute cele mai bune soluții pentru România. Așa cum se întâmplă în toate țările democratice. Dar nu o face. Cine-l împiedică? E clar. Cineva sau ceva îl împiedică pe dl Băsescu să-și pună în operă mărețele idealuri. Poporul? Nu. I-a dat încă un mandat, așteptând răbduriu îndeplinirea promisiunilor. Parlamentul? Nu s-a împiedicat de el nici când a hotărât cu de la sine putere să taie salariile și să împrumute în numele nostru 20 de miliarde euro. Acolo are cum-necum o majoritate care nu-i iese din cuvânt. Asemeni lui Ulise, legat de catarg să nu fugă după sirene, majoritarii stau cuminți, legați de fotolii să nu dea bir cu fugiții. Nu vrea Opoziția? Din contra. Întotdeauna a vrut să participe la reformarea statului, a Constituției, dar nu doar ca decor și aplaudac. Și atunci? Paradoxul lui Băsescu Mai rămâne paradoxul: dl Băsescu nu vrea ceea ce ne spune că vrea. Adică ceea ce vrea el în fapt nu are absolut nicio legătură cu buna guvernare, nici cu bunăstarea și cu dreptatea tuturor, nici cu reformele și modernizarea în fapt, ci doar cu păstrarea puterii personale. A sa și a partidului său. În vecii vecilor amin. În timp ce dl Băsescu nu vrea ceea ce spune că vrea, Marea Britanie adoptă proiectul unei căi ferate de mare viteză Nord Sud, Grecia nu renunță la plata celui de-al 13-lea și al 14-lea salariu/pensie, americanii lansează un nou long-courier, China cumpără încet-încet pământul yankeilor, iar țările unde criza e doar o poveste reduc taxele și impozitele.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: