La Mulți Ani !

Chiar sunt un norocos! Cineva-mi spunea că… că păpai ceva când eream copchil. Să arunce cu piatra cine nu… Sunt un norocos de meserie, ata ete! Cum de ce?! D’aia!

 

Că nici că începu el new-anu’ și amici temeinici de-ai mei mă și cadorisiră cu cărțile lor noi. Am să le-o întorc, mintenaș! Răbdare și pacioc! Azi mă voi ocupa de unul dintre ei. Și de placheta sa extrem de… proaspătă, de versuri: Vise târzii. Mi-e drag și omul: om de treabă, om de valoare, om bazat. Să vedem mai la vale… Aa, pân’ acolo, din toți bojocii însă: La-la Mulți Ani! Tuturor celor care-care… merită… Iubire de creștin Reavănul sexagenar Constantin Hlușneac scrie versuri. Și dă bine. Și, peste toate, e la a doua sa cărțulie, iată. Felicităm și îmbrățișăm nobila cauză și pe autor! Constantin Hlușneac face versuri așa cum face și muzichie, ori cum merge și cântă la biserică. Ferice și bucuros. Și nu e un simplu moft, ori vreo simandicoasă fiță, pe nicăieri, ci nevoie imperioasă de a (se) bucura printre semeni și a comunica cu ei. Constantin nu are școală în domeniul liric și nici cărturărie simandicoasă (la ce bun ?!), dar e atât de frumos înstăpânit de școala vieții, a naturaleții și a bunului-simț. Și mai are toate ingredientele unei vieți curat așezate în rosturile ei: credință, dragoste de aproapele, cumințenie. E nevoie de mai mult!? Constantin Hlușneac din Burdujeni scrie versuri nepretențioase, nesofisticate, așa cum respiră, așa cum merge la plimbare, pe jos sau cu bicicleta. Ce-i dictează sufletul bogat, îmbelșugat și colorat, aia transpune pe hârtie, poezie, cum ar veni. E, altminteri, felul domniei sale de purtare în viață și în lume: Carte de vizită și mesaj prietenos către semeni. Dăruire. Dar. Iubire. Un om… …atât de simplu (după vorbă, după port) s-a hotărât, acum spre bolțile senectuții, să iasă în lume (cea a poeziei) cu o carte (de fapt, e a doua) de versuri. Cu o… declarație de iubire pentru oameni. Versuri simple, metafore stinse, îndrăzneli prudente. Căci, decât a te îmbăta cu apa rece a unor grafomani cu tupeu, mai abitir versiunea propusă de domnul Hlușneac. De la suflet la suflet – de la inimă la inimă. Da, cred în litera și spiritul acestui tip de scriere, pe unde pururea curge firul unui parfum evlavios netrucat. Și… Iubirea. Patriotismul. Credința. Cu alte cuvinte… VIAȚA! Prinsă în poezii așezate și cuminți, pline de învățăminte înalte. O filozofie onestă le însoțește mersul hrănit de înțelepciunea vârstei. Mi-au plăcut multe din stihurile domnului Constantin și exemplele abundă. Mi-e drag de felul acesta de om cu mai multe slujbe. Care de care mai pe cinste! Inginer și profesor, muzicant pe la cele petreceri, cântăreț bisericesc, licențiat în Drept (fie și la vârsta pensionării)… Mi-e DOR de omul acesta sănătos care își face treaba de zi cu zi cum se cuvine și care vine să-și îmbrățișeze semenul cu cântări rostite simplu și cu cântece curate ca lacrima. Cu alte cuvinte, din tot sufletul, rostesc și eu un răspicat: DA!