Generalul Eremia Grigorescu (1863-1919)

– in memoriam –

 

Între marii bărbați care au determinat, prin acțiunea și personalitatea lor, în timp, istoria poporului român și a armatei sale, un loc aparte îl ocupă generalul Eremia Grigorescu. Pentru el, deviza „Pe aici nu se trece” lansată în luptele de la porțile Moldovei în anii 1916-1917 a însemnat un crez al invincibilității românești în fața dușmanului și convingerea că numai așa armata va putea contribui la realizarea unei Românii mari, fericită și prosperă. Generalul Eremia Grigorescu s-a născut la 28 noiembrie 1863, în ținutul Covârluiului, la Târgu Bujor. A fost atras de tânăr de cariera militară, pe care a iubit-o și a cinstit-o până la sfârșitul vieții. Erau anii unei însuflețitoare atmosfere generate de proclamarea independenței de stat și de participarea armatei române la războiul din 1877-1878, consfințind prin jertfa miilor de ostași împlinirea unei aspirații seculare. A urmat Școala de Infanterie și Cavalerie (1884); Școala de Aplicație de Artilerie și Geniu (1886), încheiată ca șef de promoție; Facultatea de Matematică a celebrei Universități „Sorbona” din Paris; Școala Superioară de Război (1894); stagii de perfecționare pentru ofițerii de comandă și de stat major, la Ministerul de Război al Franței (1887-1888). Generalul Eremia Grigorescu s-a făcut cunoscut în calitate de ofițer înzestrat cu calități intelectuale deosebite, cu un spirit și un comportament de militar înnăscut, cu o ținută demnă în relațiile cu camarazii de arme, cu ostașii sau cu superiorii, dublată de o omenie și de un înalt simț de răspundere în îndeplinirea numeroaselor misiuni în țară și peste hotare (Franța, Germania, Austro-Ungaria, Marea Britanie și Rusia). Pe timpul carierei militare a îndeplinit funcții de răspundere: profesor de matematică și director al Școlii de Artilerie și Geniu (1907), șef al personalului din Ministerul de Război, comandant al Brigăzii 13 Artilerie, comandant al Diviziei 15 (1916), comandant al Armatei 1 Române (1917), ministru de Război (1918 1919). La 15/28 august 1916, zi în care ostașii români au sfărmat frontiera nedreaptă de pe Carpați, generalul Eremia Grigorescu comanda Divizia 15 pe frontul din Dobrogea. Fiind chemat de urgență în regiunea muntoasă a Oituzului, în fruntea Diviziei 15, a contribuit la zăgăzuirea ofensivei Puterilor Centrale, la „Porțile Moldovei”. Cu Divizia 15 Infanterie a contribuit apoi la izbânda istorică de la Mărășești, din lunile iulie-august 1917. Din luna august 1917, în calitate de comandant al Armatei 1 Române, generalul Eremia Grigorescu, în timp ce contribuia la uriașa operă de refacere a potențialului militar național, transmitea celor apropiați: „Voi continua a lupta pentru salvarea țării până ce voi cădea, dacă așa a fost scris”. A condus pe front Armata 1 Română alături de soldații săi, în prima linie, iar oamenii l-au urmat, scriind cu energia inimilor lor de viteji strălucitele epopee de la Mărășești și Oituz. Pentru virtuțile sale patriotice și ostășești a fost recompensat cu înalte ordine naționale – „Mihai Viteazul” clasa a III-a și a II-a; „Steaua României” – și ale aliaților: „Sf. Ana”, „Sf. Gheorghe”, „Legiunea de Onoare”, „Croix de Guerre” etc. Nicolae Iorga spunea: „Generalul Eremia Grigorescu a reprezentat în lunile de supremă încordare reazămul pe care nimic nu l-a putut zgudui, contribuind la izbânda istorică de la Mărășești, din iulie august 1917”. Odată cu reintrarea României în marea conflagrație, în toamna anului 1918, în calitate de ministru de Război, a contribuit la apărarea și consolidarea cuceririlor istorice ale poporului român, a suveranității și integrității țării reîntregite. Inima gloriosului general erou Eremia Grigorescu a încetat să mai bată în noaptea de 18 spre 19 iulie 1919. A fost înmormântat în mijlocul osemintelor miilor de ostași, la Mausoleul Mărășești, ridicat în memoria eroilor căzuți la datorie pentru apărarea gliei strămoșești. Gl. Bg. (r.) ZAHARIE COJOCARU, președintele Filialei Suceava „Petru I Mușat” al Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere