Viitorul pare să fie optimist

Viitorul pare să fie optimist „Cioban la stele” (cartea care-mi va ieși mintenaș, oricum până la sărbători) are în cuprinsul ei, printre altele și printre mulți alții, 3 interviuri cu… prinți: Radu Duda, fost actor la Suceava (1984-1989), Mihai Andrei Sturdza (etate, sub 30 de ani; născut în SUA, trăitor în România, dar și prin toată lumea; proprietar de conac pe la Salcea, nu știu de nu l-o fi vândut între timp; și… fost student la română/engleză la Universitatea Sucevei) și Șerban Cantacuzino (îndată nonagenar, sânge albastru și alteța sa, nepoțelul însuși al domnitorului Țării Românești… Șerban Cantacuzino, întemeietorul… mămăligii de păpușoi și din a cărui poruncă s-a tipărit la noi, integral, Biblia de la București). Până la carte, câteva cuvinte, astăzi, de la prințul Andrei…

 

M-am născut în Statele Unite… – …La 3 ani, părinții mei s-au mutat în Spania și am copilărit, de la 3 ani până la 12 ani, acolo. De la clasa întâi până la clasa a șaptea, am făcut Școala Britanică, în sudul Spaniei; de fapt, limba maternă este spaniola, a doua este engleza. În ’93, de Revelion, am venit prima oară în România. Și-atunci am început să-nvăț limba română; am fost și la Liceul „G. Coșbuc”, în București, și-am învățat limba română între români, între colegii mei, elevii… Cine sunt eu?! Eu am avut o viață destul de interesantă, aș spune, am schimbat 35 de orașe… – !!! – …Am locuit la Madrid, Los Angeles, Atlanta…, dar întotdeauna am știut că sunt român și că mă voi întoarce cândva în România. La 19 ani am avut de ales: ori rămân în Statele Unite, în California, unde lucram la o firmă de informatică, sau mă-ntorc în România și mă stabilesc definitiv. Și-am optat să mă întorc la esență, o reîntoarcere la primordial, la ce nu se poate defini… – Ce vârstă ai? – Am 24 de ani. Am schimbat mai multe orașe decât anii (râde, râdem)! Mi-e greu să rămân într-un singur loc foarte mult timp, 2-3 ani deja pentru mine este mult, dar diferența acum este că mă mut din loc în loc, dar locuiesc în România… – Suceava, de unde până unde? – Am legături istorice în zona Bucovinei. Am ales Suceava pentru că tatăl meu a revendicat o proprietate în Salcea. E o livadă de meri acolo și eu o să mă ocup de ea. Ca un hobby! La Suceava sunt student la filologie, la specializarea engleză-română. Am făcut și 2 ani de științe politice, în București. – Cum înveți? – În primul rând, învăț ce mă atrage, ce mă stimulează din punct de vedere intelectual. Și-atunci învăț într-un mod plăcut. Îmi place să învăț în stilul auditiv, adică să ascult… – De la Gina Puică aud că citești extrem de mult… – Am citit. Am avut șansa să fiu la Școala Britanică, în sudul Spaniei. Am avut și literatură britanică, și internațională, și literatură spaniolă (era o școală bilingvă)… Acum nu prea am timp să citesc pentru mine, fiindcă am de citit pentru subiectele și tematica facultății. În schimb, îmi place foarte mult să aflu despre știință, despre ce-o să fie în viitor; mă rog, viitorul și ce ne-așteaptă… – Și ce ne-așteaptă? Globalizarea, cooperativizarea planetei… – Globalizarea poate fi un lucru extraordinar de bun pentru toți sau ar putea să fie un lucru foarte exclusivist, adică să fie bine pentru puțini. Sunt companii multinaționale care au un buget mai mare decât anumite state din lume. Globalizarea poate fi un lucru prin care putem apăra Pământul de anumite mișcări distructive; s-a remarcat că-n ultimii ani temperatura Globului este în creștere (din diverse cauze: dioxid de carbon, prin efectele căruia devenim o mare seră; oceanele sunt poluate; în epoca 60-70, anumite puteri au lăsat – au scufundat tone de deșeuri radioactive și nici în ziua de astăzi nu înțelegem cum eco-sistemul a fost afectat…). Oricum, există la nivel internațional un interes mult mai dezvoltat decât acum 30-40 de ani pentru a ajuta/salva planeta care se cheamă Pământ. Viitorul pare să fie optimist… (Va urma)