Flori domnești, pe la ferești

Miercuri seară, spectacol total la Casa de Cultură a Sindicatelor din Suceava! Pe bune! Îl știm cam cu toții pe dl Gheorghe din Bănie, mustăciosul trubadur nepereche. Își stăpânește și știe face meseria… ca nimenea altu’! Cântă, recită impecabil, știe o… groază de chestii din zona literaturii, iar, peste toate, își agrementează potrivit ieșirile în scenă cu speculații reflexive din viață și, musai, cu din cele de la ordinea zilei.

 

E plăcut, ce mai!? Și are așa un bun-simț (din educație și creștere bună) că ți-e mai mare dragu’ – să-l pui la rană, nu alta! Totdeauna etalează un respect pentru omul din sală, că și cred că de-aci i se și trag, totdeauna, sălile pline la concertele lui. Ce-am avut miercuri seara?! O sală atât de plină că dădea pe dinafară! O sală… atentă, curată, în splendori de frumusețe polivalentă. Ce-am avut pe scenă?! Vreo 13 meseriași ai muzichiei (jumătate din ei, de prin Basarabia, din cei școliți în faimoasa odaie cu orgă din Chișinău, monument de ambient concertistic, făcut de Bodiul, un fel de strașnic prim-secretar, pentru fii’sa, pianistă), care și-au făcut, cu asupra de măsură, strălucit, treaba. Sigur, partea leului a revenit mustăciosului trubadur craiovean; dar străluciți au fost așijderea instrumentiștii și cântărețele din backing care au făcut toate paralele, struniți, măiestru!, de maestrul dirijor Cristescu, orchestrație și dirijorat de nivel excepțional. A, și pentru ca toate astea să poarte un nume s-au numit simplu și-n baiț de geniu: Tudor Gheorghe & Grig Vieru, fârtatele mult iubit și… plecat. Punct! Săru’ mâna! În februarie ce vine, Tudorică va fi din nou la Suceava. Amice meloman, procură-ți din timp locuri. Să nu te mai caini, ca acum, că n-ai mai apucat bilete, vândute ele cu bune săptămâni înainte de soroc… Iar dintr-un interviu al nostru cu menestrelul, și astăzi, un fragment din ce va apărea mintenaș în volumul „Cioban la stele…”. Am fost la Tokyo Acolo am văzut un lucru care m-a-nnebunit! Am fost la o școală. Din curiozitate. Fiindcă tocmai am vrut să văd ce se-ntâmplă-n lume. Eu nu m-am dus la Paris (unde-am fost de foarte multe ori), că prost te duci într-o țară străină și prost te-ntorci. Când te duci acolo trebuie să știi tot despre locurile unde te duci. Ca să pierzi timpul și să vină un tâmpit de franțuzoi să spună… ”Ăsta-i chipul lui Napoleon, nu s-a șters praful…”, trebuie să știi lucrurile astea. Să-nveți să mergi repede cu metroul, să fii independent. Să te duci în piață, să te duci în școli, asta am făcut eu. La grădinițe, la colegii, în universități. Asta am făcut în Japonia, și-n America, asta am făcut și-n Anglia… Ferească Dumnezeu, să n-ajungeți la colegiile alea! Închisorile sunt dulci copilării pe lângă alea! În Anglia, ăia m-au înnebunit! Totul este de-o austeritate și… Intră vizitatori, nicio problemă, și-n Cambridge, și la Oxford… Te duci și vizitezi marile lor colegii. Acolo se învață! Și este teroarea lumii, nu e glumă. Am văzut doi indivizi care stăteau jos și piguleau din gazonul ăla perfect verde nu-știu-ce buruiană. M-a întrebat un coleg: ”Ce fac ăia?” / I-a prins copiind… Ei bine, și-n Japonia, vă spuneam, s-a făcut un concurs. Au anunțat prin televiziuni, prin asta…: „Dle, avem nevoie de 1.000 de copii – o mie de copii superdotați!”. Și-au venit o mie de japonezi superdotați, din ăștia până-n clasa a VIII-a, adicăă… clasa a VI-a, a VIII-a. Și-au venit o mie. I-a băgat într-un amfiteatru pe toți; o tablă, mă rog, un ecran imens de televiziune, cum sunt tablele la ei, și un profesor a-nceput să le explice nu știu ce. Și le-a spus atât: „Vă rugăm – ăsta este! – fiți atenți la profesor! Fiți atenți la profesor! Asta a fost chestia esențială. Atenție acolo! La o mie de inși. Și-n timpul ăsta, au dat drumul la șobolani, printre ei; au căzut cărămizi din tavan; au inundat încăperea…Și n-au trecut testul decât 8!!! Dintr-o mie… Ăia 8 n-au văzut nimic; se uitau la profesor. Asta înseamnă putere de concentrare și atenție. Ei, gândiți-vă voi dacă puteți să stați concentrați cum vă spuneam. Ăștia sunt extraordinari… Așadar… am avut, mai la deal, fragmente, firimituri, dintr-un spici al maestrului muzichiei, susținut, în februarie, în fața elevilor și profesorilor, acum doi ani, în cantina CN „Eminescu” din Suceava! Materialul întreg, de-o năucitoare importanță și frumusețe, îl veți putea regăsi – prilej de încântare – în cartea noastră curândă, „Cioban la stele”. Până atunci – și până acolo: răbdare și pacioc! Dumi Brad