G.L., un (discret) iubitor de Ștefan și de Eminescu

…Ne-am revăzut de curând și după destulă vreme de lipsă a unei revederi. Prilej de a-l întreba pe dl Gavril Lavric pe unde, cum, câte…, iar cum nu se putea să aibă colecțiile asupră-i(!), mi-a arătat alte trofee. Cu bucurie, desigur, într-un amestec care probabil îi este propriu de interes de a face cunoscut și de discreție.

 

Pentru că ajungi a înțelege repede și lesne că, atunci când ar fi vorba despre „laudă”, nu despre sine e spunerea, ci despre Ștefan cel Mare, despre Mihai Eminescu… Printre altele, prin ei și împreună cu ei este Gavril Lavric cine este. Cu încântare și încurcată modestie totodată îmi arătă albumul-antologie cuprinzând laureații Teiului de Eminescu, de Botoșani și de Elena Condrei, apărut în această vară, la Geea, antologie cuprinzându-i pe toți laureații acestor premii (cu precizarea „sunt și alți suceveni aici” și cu o surâzătoare subliniere privindu-l pe „celălalt costișan” din impozantul volum: Ion Filipciuc), unde se află – în text și numeroase fotografii. Apoi numărarăm împreună fix 13 diplome obținute în urma unor expoziții din acest an, în județ și în țară, inclusiv la București, expoziții conținând doar piese ilustrându-l pe Mihai Eminescu, dedicate lui Mihai Eminescu. Pe alocuri, cu câte un fel de scuză privind expozițiile: fiindcă la mijloc de ianuarie și la mijloc de iunie ele se suprapun în mai multe locuri din țară, a mai trebuit ca piesele să fie astfel cântărite și împărțite, cât să ajungă și colo, și colo… O explicație aparte pentru manifestarea eminesciană de la Dumbrăveni (unde a venit ca urmare a invitației insistente a secretarului Mihai Chiriac, în numele autorităților locale): „Am fost singurul expozant, cu medalii, plachete, portrete, tablouri, cărți poștale ilustrate, carte de și despre M. Eminescu”. Și am expus cele mai multe piese la Dumbrăveni – 4 vitrine, o masă și un perete – deși am adus exponate și în alte manifestări ce se desfășurau în aceeași perioadă”. Astfel, în numele lui Mihai Eminescu, Gavril Lavric a bifat cu exponatele sale manifestări la București (la Cercul Militar, la Salonul Național de la Palatul Parlamentului; la București a primit și distincția SNR în contul aniversării a 75 de ani), la Botoșani (la aniversarea Premiilor „Teiul”), în comuna Mihai Eminescu, la Suceava (la CN „Ștefan cel Mare”), la Dumbrăveni, la Rădăuți, la Bârlad (unde secția locală a Societății Numismatice Române l-a omagiat și pentru întreaga activitate, cum l-a omagiat, firește, și cea suceveană). …Printre altele, aflăm că, în august, la Mănăstirea Putna (vezi și articolul din dreapta), Gavril Lavric a fost „singurul din Moldova” (aceasta ar fi o altă formă a modestiei; a fost una dintre cele două instanțe naționale – cealaltă, cu adevărat instituție! – care au bătut medalie cu prilejul aniversării Serbării de la Putna. Că important a fost, în această superbă inițiativă, sensul evenimentului credem că o demonstrează semnătura de pe medalie: un simplu G.L.!