Cu plecăciune, boieri !

O afirmație a lui Constantin Gane, autorul cunoscutelor „Trecute vieți de doamne și domnițe”, ne-a reținut atenția cu decenii în urmă. Într-un număr din „Magazin istoric”, acesta mărturisea că tânărul V. Alecsandri fusese refuzat de o boieroaică ținutașă când ar fi candidat la mâna fetei acesteia.

 

Iar el s-ar fi răzbunat imortalizând-o cu inteligență ludică în Chirița, care, la rându-i, a contribuit la nemurirea acestui monarh neîncoronat al teatrului românesc. Boieroaica de provincie cu vise de a se „metaharisi evropenește” ar fi avut-o drept model pe Anastasia Grecianu. Localizarea personajului are su-port în istoria locală. Artur Gorovei, în monografia „Folticenii. Cercetări istorice asupra orașului”, 1938, și Vasile Costăchescu în „Istoria orașului Fălticeni cu un scurt istoric al județului Baia”, 1941, amintesc vechile familii boierești autohtone citându-l pe Dimitrie Cantemir. Pe Ulița Sucevei era consemnată familia vornicului Gheorghe Grecianu (p. 131) care va deveni ispravnic în 1863 pentru scurtă vreme în timpul domniei lui Cuza (p. 308), continuând și încheind șirul ispravnicilor: Alecu Drăgușanu, Dim. Cantacuzino, Alecu Botez Forăscu, Alecu Milo și Nicolae Gane. Numele va fi consemnat și în rândul proprietarilor megieși cu Fălticenii, care aveau păduri: Dumitru Gh. Grecianu și doctorul Al. Grecianu (p. 171). Moșia de la Valea Glodului alături de cea a boierilor Gane de la Pleșești a făcut obiect de istorie literară și culturală. Moșia Bârzoieni, Chirița Bârzoi ot Bârzoieni, de asemeni. Activă și energică – „mucezâsem la Bârzoieni” – Chirița visează la „igheonomicon”, vrând să devină isprăvniceasă cu „jăndari la poartă și-n coadă”. Rădvanul – trăsura cea galbănă de pe vremea bejăniei când s-a căsătorit, a purtat-o, cu pocnete surugiești având pe capră fecior boieresc, pe șleahul de altă dată de pe valea Șomuzului Mic, pe la rohatca dinspre Botoșeni unde a auzit cântecul din „Piatra din casă”, când spre Fălticeni unde era adeseori înscrisă în catastiful barierei – „mai anțărț la iarmaroc la oblonul trăsurii” sau la bariera Păcurarilor – „să vii până la Ieș cale de două poște… două zile și două nopți” cu dorința expresă „să mă fantaxăsc și eu prin târg ca altele”. Chirița nu se mulțumește „a horăi boierește la moșie”. În etac visează la tualete, suarele și baluri, la toate danțurile – „valțu, și cotilonu, și polca, și mazurca, și cadrilu… ne apucăm de gioc cum amurgește”. La Iași, la fteatru, își vede propria devenire: „are să se mânie foc cucoana Chirița… pentru că-i chiar piesa ei”… „bată-l concina pe auftor” care a surprins-o „bucățică tăiată”… „așa mi-a venit un paraxân (idee) că am ieșit din lozniță” (lojă). Doar Guliță ar putea-o răzbuna: „Doamne! De s-ar face mai mare să scrie și el pesă de ftiatru… am să-l pun să toarne o pesă aftorului… de știi? Să se sature”. De altfel, Guliță va deveni „flăcău de băiat în Senat. Cenușer” (conțopist). Pe la 1850 când începe ciclul Chirițelor, ascensiunea de isprăvniceasă sau baroneasă era doar visul. Alecsandri nu a rămas la un caz, ci l-a generalizat impunând arhetipul. „Una-i Chirița pe lume!” Buna dispoziție este contaminantă pentru că Chirițele sunt scrise cu miez și umor. Replicile sunt memorabile: „fiți mai îmbobocite”; „am codălghit-o” (încurcat-o); „iar începi să faci litopisițu”; „te deranjarisesc”; „mă flatarișâște”, „protestaruiesc în numele hristoitiei”; „un bal fără slujitori la scară și-n tindă n-are ifos, n-are ighemonicon”; „mi-am comendat tualete”; „ce-s marghioliile aiste?… acuș învie”. Interpretările sunt memorabile de la travestiurile lui Matei Milo și Miluță Gheorghiu până la muzicalurile lui Tudor Chirilă. Dar mai presus de acestea, autentica Chiriță interpretată de Draga Olteanu Matei după propriul scenariu în regia lui Mircea Drăgan într-o distribuție aleasă „cu frățească dragoste”: Dem Rădulescu, Ștefan Tapalagă, Ileana Stana Ionescu, Cezara Dafinescu, Rodica Popescu Bitănescu, Teofil Vâlcu, Dionisie Vitcu. Nemuritoarea Chiriță cu mantilă, drituri și pasportu. Cu dritu de a onora teatru românesc, scena și ecranul românesc și acest colț de lume din care ne salută în Festivalul Internațional de Teatru pentru Tineret „Grigore Vasiliu Birlic” Doamna Draga Olteanu Matei, Cu plecăciune, boieri!