Misterele vechii uzine de apă a Sucevei s-au lăsat descoperite

> Peste exact un an, când edificiul de odinioară va împlini secolul, aici va funcționa Centrul de Arhitectură, Cultură Urbană și Peisaj Suceava > Sau, cum a spus arh. Șerban Țigănaș, președintele OAR, potrivit relatării arh. Constantin Gorcea, președintele OAR, filiala N-E: „Aceste rezervoare se vor umple cu ceva. Au fost cu apă, acum se vor umple cu fapte!”
 

Cunoscătorii știu, necunoscătorii încă nu știu sau încearcă să afle, să învețe. La finele săptămânii trecute, Ordinul Arhitecților din România (OAR), filiala teritorială Nord-Est (Suceava – Botoșani), în viitorul sediu din str. Apeductului (pe lângă care mulți dintre noi trecem, poate că fără să-l învrednicim cu vreo privire), s-a desfășurat o reuniune interdisciplinară, la care au participat specialiști (printre care și președintele OAR, Șerban Țigănaș) și studenți (din Suceava, din țară și din străinătate) numită „Integrarea în comunitatea locală a Centrului de Arhitectură, Cultură Urbană și Peisaj/ fosta Uzină de apă Suceava – soluții de punere în valoare a potențialului de relaționare cu orașul al noului obiectiv cultural”. Iar după aceasta, duminică, sucevenii au avut la dispoziție 4 ceasuri pentru a păși în clădirea veche de 99 de ani, în curs de consolidare și amenajare, ce peste un an urmează să devină, într-un parteneriat cu municipalitatea suceveană, Centrul de Arhitectură, Cultură Urbană și Peisaj Suceava. …M-am simțit onorat să fiu primul care reintră (am mărturisit: cu ani în urmă, „invadasem” acel loc mai curând în condiții de clandestinitate) în fosta uzină, în prima uzină de apă a Sucevei și care, între studenții care pe parcursul celor câteva ore aveau să preia și să ghideze vizitatorii, să primească toate explicațiile de la dl arh. Constantin Gorcea, președintele filialei N-E a OAR. Complexul de clădiri s-a inaugurat în 1912, în vremea când primar al Sucevei era Franz Cavaler des Loges, fiind proiectat de un inginer neamț și realizat de firma austriacă, purtând nume sonor în epocă, Rumpel. Clădirile propriu-zise ale uzinei de apă, tehnologice, au devenit, prin ordin publicat în urmă cu o lună în Monitorul Oficial, monument istoric de arhitectură industrială. Este dorit ca, în timp, același statut să-l capete întregul complex (așadar, inclusiv clădirile administrative de alături). Clădiri care sunt ori sunt pe cale să devină muzeu în sine, dar și mai mult de atât, așa cum se întâmplă să fie buna soartă a unor astfel de imobile de la noi și din lume. La reuniunea din zilele anterioare se reiterase, aveam să aflăm, întrebarea: De ce astfel de clădiri ajung să fie recuperate și utilizate în scop cultural? S-au avut în vedere vreo 8 exemple, dar în cele din urmă s-a ajuns la aproximativ 20, inclusiv unul al unei coreence, care a expus situația unei foste stații de epurare a apei. Concluzia a fost unanimă și fermă: „Pentru că ele nu mai pot deveni funcționale altfel”. Sau, cum ne-a precizat arh. Constantin Gorcea: „Nu poți mumifica o clădire valoroasă, să o iei și să nu te atingi de ea, să îi pui etichetă și să spui, iată, avem un monument. Nu se întâmplă nimic, nu aduce niciun beneficiu, doar înghite fonduri. Iar atunci îi dai o funcțiune. Cele mai bune sunt cele culturale”. Sau cum spusese arh. Șerban Țigănaș: „Aceste rezervoare se vor umple cu ceva. Au fost cu apă, acum se vor umple cu fapte!”. Așadar am pătruns în clădirea în care se realiza tratarea apei pentru a deveni potabilă pentru sucevenii de odinioară. Într-un sistem de performanță europeană la acea vreme (să fi fost vreo 60 de uzine cu o astfel de tehnologie în Europa și, mai ales, în Germania și Austria; încă nu se știe dacă cea de la Suceava este singura rămasă după război ori singura care este pe cale să se refuncționalizeze). Am intrat în fostul turn de clorinare, am observat lucrările de reabilitare realizate de specialiști (ieșită din uz, clădirea a fost supusă intemperiilor vreme de jumătate de secol), am pășit în fostul turn de deferizare… Captarea apei se efectua, din Lunca Sucevei, prin 8 puțuri, iar apa era adusă în uzină printr-un sistem de sifonare. Se avusese în vedere că apa râului Suceava este feroasă și „s-a utilizat un filtru ca un fagure, cu lamele de lemn scămoșate, de lemn negeluit. Apa curgea de sus, se prelungea pe lamele, iar oxizii de fier erau reținuți de acestea. Lamelele se înlocuiau periodic. Procedeu similar cu cel utilizat de căutătorii de aur, care foloseau lâna de oaie… Totodată, prin cădere, se asigura o aerare a apei”. Am observat și o parte din fundamentul original de ceramică din rezervor, și, din nefericire, puținele piese de metal rămase; printre ele, în foarte bună stare, o gură de vizitare. În timp, celelalte „au dispărut”, probabil devenite „fier vechi” pentru cine știe ce întreprinzători de ocazie. Șeful din perspectiva profesiei al arhitecților din regiunea de N-E ne-a asigurat ce toate intervențiile ce s-au realizat și se vor realiza păstrează clădirile ca aparținând tipului industrial: poduri de cabluri, grătare, scări metalice. Până și lumina „a fost lăsată să curgă pe capete, pentru a se respecta ideea (de curgere a apei – n.n.) a ce a fost aici”! S-au creat în schimb planșee noi, absolut necesare unei clădiri în care a plouat vreme de 50 de ani. Un aspect aparte este faptul că s-a folosit, ne-a specificat dl arhitect Gorcea, o metodă de consolidare foarte modernă – care n-a mai fost folosită până acum la Suceava –, cu țesătură din fibră de carbon, care înlocuiește vechea cămășuială cu plasă sudată (ce, în timp, ruginește). Fibră de carbon și rășini epoxidice care rigidizează zidul, fiind plasate în diagonale pe direcțiile forțelor care pot acționa la un cutremur. Și chiar dacă la un cutremur zidul s-ar fisura, am fost asigurați că nu va cădea! Pentru manifestările recente, vechea clădire și-a întâmpinat oaspeții cu o sală de conferințe, grup sanitar, spații expoziționale; la nivelul superior, urmează a fi amenajată o altă sală de conferințe și un centru de documentare, cu o splendidă vedere spre valea Sucevei și ceea ce încă numim „zona industrială”.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: