Pe bunicul meu îl chema Petre

Vreți-nu vreți, mie-mi place de… Liviu! Cum care Liviu?! Liviu Huzdup. Așa cum guristei faimoase de la -laa… Grănicești (din parohia sucevițeanului nostru prieten Costică Hrehor) îi placi di Vasâli. Punct! Fiștecare cu norocul și pocinogul lui. Daa’…

 

Îmi place de Liviu, întâi-și-ntâi, pentru că e… un nebun! Un frumos nebun, vorba Fănușului Neagu (taman prăpădit dintre noi), al micului târg. Și, treaba lui cum își meșterește viața și ața, amicii de cupă, zilele și nopțile, munca ori plezirurile lumețe. Treaba domniei sale. Și când scrie, nu mai e decât măreție. Mai bine prieteni din astă tagmă decât puzderie de javre și lepre. Puzderie. Liviu Huzdup e… Huzdup Liviu. Și farmecul său. Și misterul. Fără de el, hotărât, boema cea poeticească a Sucevei, sclipind de spirit și… puțind sublim de la o poștă două de talent cu caru’ – cu faetonu, ar fi mult mai pipernicită și sărăcită în farmec și bucurii specifice. VIVAT! Taman m-am întors din niște zile (și nopți) de relaș și-i aflu, dar, cărticica trimisă (debut) spre sufletul meu aplecat de litere. Cuvinte de tinerețe și bătrânețe pentru părinții mei, cu dragoste! BOGDAPROSTE! Dă-i înainte, bărbate! Poezia pe care o comiți, fain & mișto, are un plan cu tine. Dă bice! Arghezi a ieșit în lume cu prima carte la 47 de anișori! Nici târziu nu-i prea târziu. Îți mulțumesc fain, purtătorule înrăit de prietenie! Bunicul meu… Pe bunicul meu îl chema Petre… Avea nume de sfânt, nu de slugă, Se ducea iarna cu barda-n zăpadă, Să-nsemne copacul ce va să cadă, Îmbrăcat cu ciubote și glugă. Se întorcea, apoi, la muiere și prunci, Mânca Și-apoi înălța spre ceruri rugi, Pentru că încă există pământ, Pentru că, totuși, peste veacuri mai sunt. Un alt nebun de prieten frumos, pre numele & prenumele său faimos Dan T. Gurtesch – și ăsta un înrăit al nobilei bresle nobile îl recomandă pe Liviu la prefață, cum nu se poate mai bine. Să-l auzim. Să luăm amiiintee! Aș putea spune multe despre prietenul meu, Liviu Huzdup. Și de bune, și de rele. Dar, cum niciunul dintre noi nu suntem sfinți, o să mă rezum la a vorbi despre omul de cultură Liviu Huzdup. Am apreciat tot timpul la el dragostea pentru artă, fără să știu că el însuși este un artist. M-a blocat, pur și simplu, când mi-a arătat manuscrisele sale. Am și acuma acasă o copie a unuia dintre poemele care mi-a plăcut: „Chirana Nevăzută”. Poate mulți îl vor critica din varii motive. Nu au decât, atâta timp cât nu simt fiorul unor versuri care nu au fost scrise doar de dragul de a mâzgâli niște hârtie. Ele, versurile adică, sunt suflet din sufletul lui. Ceea ce mă bucură este faptul că s-a hotărât să-și împărtășească trăirile și cu alții, nu doar cu câțiva prieteni. Iar noi… Iar noi, noi, chibiții din lumea prieteșugului său, să mai jucăm un pic. Și la cumătrie! Căci debut este cartea, prilejul. Iar voi, iubiți ai noștri cetitori, luați de… beți, păpați și vă veseliți, la… Toamnă pe cer (titlul volumului), căci și plata domniilor voastre multă va fi. În ceruri, desigur. Și-n general. De, dee, bunăsamă… Solidar & amical, Dumi Brad