Părintele Petru Irimescu, parohul Bisericii „Sf. Apostoli Petru și Pavel” Rădășeni

Cine nu l-a cunoscut sau n-a auzit, dintre credincioși și clerul bucovinean, de „vrednicul purtător de cruce a lui Hristos”, părintele Petrică de la Rădășeni, „cel mai frumos sat din Moldova”?

 

S-a născut la 6 august 1945 la Pleșești, în familia Aglaiei și lui Vasile Irimescu, gospodari de frunte și iubitori de carte și de binefacerile acesteia, motiv pentru care și-au școlit cei trei copii. Aveau modele în chiar familia lor: preotul Ioan Irimescu, unchiul părintelui Petrică, căpătase o celebritate de invidiat prin harul și darul duhovnicesc. A slujit până aproape de mormânt altarul, la Suceava și la biserica din Cumpărătura. Petru Ionițoaia, unchiul dinspre mamă, avea studii superioare; cu toate acestea s-a întors în satul natal, Pleșești, pentru a-și administra proprietatea pe care o avea moștenire de la tatăl său, Dumitru Ionițoaia, mare proprietar de terenuri agricole și păduri. Părintele Petrică, mezinul familiei, urmează cursurile primare la Școala „Nicu Gane” din Pleșești, cu celebrul institutor Constantin Tomescu, iar gimnaziul – în satul Hreațca. La recomandarea dirigintelui său, prof. Ioan Casandra, dar mai ales a unchiului său, preotul Ioan Irimescu, urmează Seminarul Teologic la Neamț și Facultatea de Teologie la București. În anul 1969, la absolvirea studiilor universitare, este numit și hirotonit preot paroh la Biserica „Sfânta Maria Mică” din Valea Glodului. În doar câțiva ani reușește să ridice biserica din Valea Glodului „pe piedestalul celor mai gospodărite și mai frumoase” instituții de cult de pe Valea Șomuzului, ba chiar din Protopopiatul Fălticeni. Dar lucru cel mai important a fost că a convins enoriașii locului să frecventeze regulat biserica. Vestea harului și darului divin ale părintelui Irimescu s-a răspândit hăt-departe, astfel încât zilele de vineri și duminică erau adevărate pelerinaje la Valea Glodului. Veneau aici din toate părțile Moldovei credincioși să primească sfatul vindecător al părintelui, alții reveneau să-i mulțumească binefăcătorului lor. În anul 1986, părintele Petru Irimescu este transferat la Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Rădășeni – „cel mai frumos sat din Moldova”, unde slujește și acum. Aici, părintele Petru Irimescu reușește să-și modeleze, până la gradul superlativ absolut, spiritul său înnăscut de ctitor de biserici. Bunicul său dinspre mamă, Dumitru Ionițoaia, preotul Vasile Pleșoianu și institutorul Vasile Costăchescu sunt ctitorii principali ai Bisericii „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Pleșești. În perioada rădășeneană (din 1986 și până azi), părintele Irimescu, cu ajutorul credincioșilor, a reușit să zidească sau să restaureze bisericile din Valea Glodului, Rădășeni, Dumbrava Minunată, Merești (Vulturești), Biserica Spitalului Fălticeni și Biserica de la CN „Nicu Gane” Fălticeni. Deosebit de activ, părintele sprijină, prin prezența sa, preoții mai tineri în săvârșirea serviciului divin din bisericile Pleșești, Hreațca și Merești (Vulturești), mai ales în zilele de Sfântul Maslu. A ajutat Biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Pleșești material, pentru desfășurarea în condiții normale a slujbelor religioase. Tot prin intervenția sa a fost extins și împrejmuit țintirimul satului Pleșești. La Rădășeni, părintele Irimescu a constituit un adevărat complex bisericesc, aidoma acelor monahale. Interiorul Bisericii „Sf. Apostoli Petru și Pavel” din Rădășeni arată mai degrabă a catedrală (pictură și catapeteasmă, icoane și mobilier, policandre noi, un candelabru scump cum nu se găsesc prea multe prin acest colț de lume). Tot aici, în biserică se află Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu pruncul, adusă de la Sfântul Munte Athos. Părintele Petrică este și un desăvârșit cărturar, pe care l-aș asemui cu un alt mare slujitor al altarului, foarte drag mie, părintele Constantin Hrehor de la Grănicești, despre care văd și aud numai lucruri înălțătoare. Părintele este și un pelerin pasionat: a călătorit mult la locurile sfinte (Ierusalim, Ierihon, Nazareth), la Muntele Athos și în mai multe orașe din Grecia. În Rusia și Ucraina a vizitat marile orașe, în special locașele de cult, iar la Kiev a urmărit itinerarul ilustrului nostru înaintaș Petru Movilă. Țara noastră a călcat-o în lungiș și curmeziș, ahtiat să-i vadă frumusețile, să bată metanii la Putna, Cozia sau Curtea de Argeș – locuri ce țin de simbolistica noastră națională. Părintele Irimescu este un vrednic fiu al satului Pleșești, înscriindu-se pe linia înaintașilor săi (ai tagmei) pleșeșteni, precum preoții Vasile Pleșoianu și Ioan Irimescu. De altfel, „preoții din dinastia Argatu”, tot de pe Valea Șomuzului Mare, fac parte din idealul de sacrificiu al lui Manole: zidurile ridicate de părintele Irimescu vor dăinui precum „Zidul chinezesc” sau piramidele egiptene Keops, Kefrim și Mikerinos, pentru că în ele părintele și-a zidit credința și sufletul. Mă minunez să constat, lucru oarecum mai rar, că e posibil să fii proroc în patria ta, iar părintele reușește cu brio să rămână un far de lumină și pentru satul Pleșești, locul nașterii și al copilăriei. Personal, sunt unul dintre partenerii de joacă ai părintelui, de pe Olimpul satului Pleșești – Candachia, unde cuvioșia sa era as în oină și balancă (jocuri acum dispărute); cu toate astea îmi ridic pălăria în fața omului și preotului total. Reamintesc că acum câțiva ani, când a fost sfințită Biserica „Înălțarea Sfintei Cruci” din Merești, ctitoria părintelui, a fost atât de multă lume încât aveai impresia că te afli undeva la Putna, la Necula sau Rohia. Majoritatea celor veniți din Bucovina sau Regat „erau curioși să cunoască opera, dar și omul”, cel care a sfințit „Oameni și locuri” întreaga viață.