Doar o „întâmplare”…

Mi-a fost dat să întâlnesc un cunoscut care purta la ochiul drept urmele unor pumni aplicați de fiul cel mic. Acesta, pensionar sub 60 de ani, a lucrat în domeniul armatei.

 

Nu este un caz singular în zilele noastre. Presa, radioul, televiziunile prezintă multe conflicte între părinți și copii. Conflictele verbale se transformă în înjurături, bătăi, crime etc. Copiii uită că au fost crescuți, școliți de părinții lor. După un timp m-am întâlnit și am discutat și cu fiul agresor. Acesta, fără părere de rău, regrete, remușcări mi-a mărturisit că i-a aplicat câțiva pumni tatălui la unul sau mai multe pahare de băutură. A fost doar o întâmplare. Din păcate, nu s-a angajat că asemenea scene, întâmplări nu se vor repeta. Poate nici aceasta nu a fost prima. Tatăl nu intenționează să-i facă reclamație la poliție. Poate se teme. După câte știu, legile îi apără pe tineri. Apare întrebarea firească: cine-i apără pe părinți de mofturile copiilor în societatea noastră așa de bolnavă? Pe vremuri părinții aplicau câte o vărguță pentru anumite abateri. Acum familia, școala, biserica au abandonat asemenea metode de educare. Se consideră că acestea sunt depășite, primitive. Altă întrebare ar fi: ce este de făcut în cazul unei minorități de tineri fără o educație minimă? Pentru unii este greu de înțeles că părinții și persoanele vârstnice merită tot respectul. Scriitorul moralist englez Samuel Smiles (1821-1904) scria: „Există oameni pe care este suficient să-i cunoști spre a-i iubi, respecta, onora și admira, precum și alții de care fugim și-i disprețuim de îndată ce-i cunoaștem”. Din nefericire, de multe persoane trebuie să fugim, cu tot disprețul nostru.