Guvernarea din țeapă în țeapă

Termenul țeapă ca și obiceiul s-au impus în spațiul public imediat după revoluție, când bișnițarii epocii de aur au scăpat la libertatea deplină de a se țepui între ei și, împreună, de a se împroprietări peste bunurile comunității. De 21 ani, statului român, averii întregului popor i s-au tras țepe de țepe, tunuri sadea, că s-au pipernicit cu totul. Până și fanarioții învățaseră că, dacă pe români îi belești de toate cele șapte piei, nu mai ai de unde-ți umple teșchereaua.

 

Ca și îmbogățiții de odinioară, bișnițarii, prinzând cheag, au poftit să se fălească în fața semenilor rămași pe dinafara marii împărțeli. Dacă pe vremuri se înnobilau însurându-se cu fiicele boierilor de viță scăpătați, acum și-au aranjat sau cumpărat loc în politică, desăvârșind arta țepuirii. Regimul actual a vrut să schimbe sensul vechii metehne, debutând cu țepele din Piața Victoriei, unde, chipurile, urmau să fie trași, chiar după obiceiului lui Vodă Țepeș, înșiși țeparii rămași de căruță la sufragiul din 2004. Câștigătorii fiind țepari cinstiți, cu dosar NUP. Numai că alegătorii n-aveau să vadă pe nimeni tras în țeapă, ci doar dușmani politici puși la stâlpul infamiei, cu cătușe și mascați, și asta tocmai la ore de vârf pe ecrane TV. Din 2009 s-a revenit la semnificația de bază a cuvântului, când lumea s-a convins că „Să trăiți bine!” a fost o țeapă. Îndată ce premierul Boc a debutat pe scenă cu „Pușca și cureaua lată/ Ce salar aveați odată…”, jalea doinei i-a cuprins pe sărăceni. Încet-încet, țepele au devenit tot mai groase: salariile profesorilor trebuiau să crească cu 50%, dar, țeapă, au scăzut; punctul de pensie și el trebuia să sporească pensiile mici, dar, țeapă, s-a blegit de la 45 la 38 și apoi cu încă 5,5%; legea salarizării unitare trebuia să facă ordine în sistemul bugetar și a făcut, adică prima țeapă, au scăzut cu 25% și, a doua țeapă, de fapt țepuirea era cu peste 37%. De la copii la mame, de la gunoieri la armată, de la plugari la oieri nimeni n-a rămas fără țeapă în buget. S-a ciuruit totul la foc automat. Bucurându-se de asemenea mărețe succese, reformele răsunătoare au continuat: s-a scos o nouă lege a educației, dar profesorii de prestigiu aflați la peste 65 ani au luat țeapă, rămânând fără catedre, semn că materia cenușie n-are căutare la marii noștri reformatori. La gunoi cu senectutea! E nevoie de sânge proaspăt cu diplome ca acelea făcute pe bani buni la fabrici renumite de diplome. Dai cu euro și ajungi mare doftor în științe. Al lor e viitorul. Nu mai are nimeni nevoie de șoareci de bibliotecă, nici de spălători de eprubete prin laboratoare. Nici jurnale nu mai trebuie, așa că au falimentat toate fabricile de hârtie. Și televiziuni, radiouri sunt prea multe. De aceea vor să le taie cablurile. Să nu mai tot lehăiască împotriva puterii. Școlile și ele sunt prea multe. Ce dacă le-a construit Spiru Haret! Spitalele, așijderea. Totul trebuie să fie la mâna și la mila baronului de partid. Nu există viață dincolo de hotarele partidului aflat la putere. Din păcate, au luat țeapă și copiii noștri, chiar nenăscuți încă. Miliardele de euro împrumutate de la FMI, BM, BI, UE etc. nu vom apuca să le înapoiem curând, iar urmașii ni se vor speti plătindu-ne nesăbuința actualilor diriguitori. Fiecare sală de sport construită în sate fără sportivi, fiecare părculeț comunal, fiecare gondolă pe credit, fiecare inaugurare cu tăiere de panglici politice, fiecare afiș electoral de pavoazat blocurile, copacii și gheenele de gunoi, toate bordurile făcute din fonduri europene vor trebui plătite și răsplătite până la ultimul eurocent. Nimeni nu are habar de unde și cum. După atâta țepuire, înșiși guvernanții rămăseseră în pană de țepe. Noroc cu dl președinte Băsescu. Și-a amintit de o țeapă mai veche, aceea a tehnocratului bun la toate, care să spele rufele murdărite din 2008 încoace. Gând la gând, dar săpunul și magla se află la poporeni. Timp berechet spre a învăța să le folosească până în 2012.