În contracurent

Ortodoxia dlui Djuvara

Face ce face dl Neagu Djuvara, reputată personalitate a istoriografiei, și mai scoate câte-o zicere controversat-memorabilă din aristocraticu-i joben, că mediile, avide de șoc emoțional și frisoane patriotice, abia așteaptă s-o întoarcă pe toate fețele.
 

De ani buni se află în centrul atenției publice, inclusiv ca liberal de origine și opinie, dar nu-și valorifică imensul potențial de notorietate și imagine, preferând alura de înțelept și sfătuitor consecvent al neamului său. Ideile nu sunt noi, dar le răscolește cu meșteșug în momente bine alese: avem destule păcate strămoșești, suntem mai degrabă cumani decât daco-români, cu monarhia am terminat-o, iar ortodoxia poartă vina înapoierii noastre. Ușurința cu care le manipulează e o calitate, dar a nu ține cont de studii și cercetări istorice prestigioase, de la Xenopol la Iorga și Academie, a te juca mereu cu originile și identitatea unui popor chinuit miroase a tulburare inutilă de ape. După astfel de afirmații, în spațiul public se colportează inepții despre care s-a făcut mare caz la vremea lor: teorii migraționiste care veștejesc continuitatea ori/și naționalitatea, legenda coloniștilor hoți și criminali aduși de romani… Numai pe ei îi moștenim noi că furăm pe rupte, dar deloc pe legionarii biruitori și pe învinșii măreți în nevictoria lor. Apoi nomazii ne-au risipit ori terminat, cumanii ne-au cumanizat, slavii ne-au slavizat, rușii ne-au rusificat, ortodoxia e primitivă, iar catolicismul, înălțător. Nu e prea mult? Să fi exprimat vreodată cineva dubii asupra latinității limbii și a configurației spiritual-etnografice românești fără a i se proba eroarea ori reaua intenție? Nicidecum. Atacul asupra bisericii strămoșești însă merită discutat nu neapărat din pricina pildei „bate-voi păstorul și se va risipi turma”, ci în temeiul adevărului. Soarta noastră religioasă s-a hotărât târziu, iar istoria e pătimașă. Anatemizarea reciprocă a capilor creștini din Est și din Vest în 1054 nu a produs schismă și pe teritoriul locuit de români decât în al XIV-lea veac, când domnii valahi și moldavi înclină definitiv balanța în favoarea Răsăritului. Încercările ulterioare ale Papei prin sabia regilor maghiari și polonezi nu ne-au mai putut despărți „de neamurile” pravoslavnice, iar falnicele catedrale gotice au fost abandonate ruinei. Îndeobște se acuză supușenia întâilor stătători ai bisericii noastre față de vremelnica putere, ca și cum în Apus lucrurile ar fi fost cu mult deosebite. Diferențele între noi și ei au apărut însă datorită dezvoltării economico-sociale, consecință a ridicării nivelului de cunoaștere, cultură și civilizație. Catolicii și-au impus monopolul asupra educației, dar n-au putut frâna la nesfârșit apariția Colegiilor și a Academiilor laice întâi în Irlanda secolului al VI-lea, apoi în Italia, Franța, Anglia. Proces încheiat în Occident la sfârșitul secolului al XII-lea, căci seniorii feudali se mândreau să aibă cele mai înalte școli pe domeniile lor. Ceea ce la noi nu s-a întâmplat. Domnii noștri, cu mici excepții, dar notabile, nu știau carte sau de-abia descifrau bucoavnele, de aceea n-au murit de grija emancipării supușilor. Până la Cuza învățământul a fost preponderent religios, iar școlile au început să se înmulțească abia în al XIX-lea secol. Prima instituție de învățământ academic datează din 1860. Firește că are și biserica o vină, ca și societatea care a tolerat ignoranța, dar educația laică trebuia să intre în sarcina unui stat responsabil, ceea ce n-am avut decât în vremea lui Spiru Haret și a urmașilor săi, nu mai mult de jumătate de secol. Ca să nu ne mai plângem de înapoiere peste alt veac, ne-am fi așteptat la o pledoarie a d-lui Djuvara în favoarea școlii românești, a construirii unui sistem educațional performant, integrat în Europa valorilor și a democrației. Numai prin investiții serioase în învățământ și cercetare scăpăm de tare strămoșești, de rămânere în urmă și de nenorocita bătălie pentru putere.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: