Arhimandrit Timotei Aioanei – un popas la Curțile Dorului

Sfinția Sa, arhimandritul Timotei Aioanei, ne-a dăruit în anul care a trecut două albume de mare preț sufletelor noastre: „Rădășeni, frânturi de istorie sacră” și „Rădășeni, o grădină a Raiului”.

 

Ținuta grafică a ambelor volume este exemplară. Fotografia aparține lui Laurențiu Tătulescu și Iulian Miron, grafica și prelucrarea foto sunt realizate de sora Simona Bucan, iar redactarea este făcută de monahia Anastasia Văetiși. Tipărite cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Părinte Pimen, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, cele 67 pagini, respectiv 280 pagini, sunt dedicate cu venerație „Părintelui Modest Antonovici, care mi-a dăruit lumina Botezului în Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Rădășeni, părinților mei Miron (†2009) și Elena, fratelui meu Dănuț (†1971), nașilor mei Constantin și Savonica Constantin, tuturor rădășenenilor care s-au identificat cu acest loc, oriunde s-ar afla ei”. Imaginile fotografice și scriitura se completează armonios și imnic întru conturarea celui mai frumos sat din toată Moldova (Xenopol). Acest colț de lume atât de drag Sfinției Sale este considerat un dar de la Dumnezeu, un loc stăpânit de duhul eternității. În acest topos, părintele arhimandrit simte și resimte apartenența la marea familie a rădășenenilor. În acest cuibar de veșnicie este cerul sufletului său și spațiul iluminării. Aici se află patrimoniul afectiv și divin, aici este ținutul merelor de aur, al îngerilor și al Duhului Sfânt care a îndumnezeit mărginirea în nemărginire. Dovezile de iubire se adună în stații devenite sanctuare necesare argumentării. Aici este istoria începuturilor istorice, protoistorice și christogeneza: situl arheologic de pe dealul Cetății cu dovezi din epoca de bronz, din așezările Hallstatt și cultura Cucuteni; aici trecea drumul domnesc ce lega Baia de Suceava, marea cale strategică și comercială; aici este atestarea documentară din vremea lui Alexandru cel Bun; aici ar fi învățat viitorul domn Ștefan Tomșa care ar fi poruncit zidire de biserică: aici, în apropiere, era granița spre Cornu Luncii și Bunești; aici s-a înființat în 1858 una din primele școli; aici, în febra Unirii, Toader Grumăzescu a devenit primar de Rădășeni și deputat în partida lui Cuza. Și crugul timpului adaugă alte și alte date ale istoriei moderne și contemporane. Aici profanul se îmbină cu sacrul. Aici, purtat de mână ca Tobie de îngerul său, având capacitatea de iradiere a credinței și a iubirii divine, arhimandritul ne apare ca omul care n-a plecat niciodată de acasă. Psalmodiind litanii din lumea tainelor, ne invită ospitalier să citim în Cartea Sfântă, în transcendent, între zidurile celor două biserici, trăind clipe de bucurie, înseninare și lumină. Citește bucoavnele din pisanii, vorbește despre tablourile votive, se uimește în fața ferecăturilor cărților bisericești, face considerații asupra iconarilor și a arhitecturii ecleziaste, trăind alături de oamenii țintați în frunte (Gr. Ilisei) Cartea regenerării prin credință. Bisericile tezaurizează frumuseți fără frontiere din vremuri voievodale, din spații ale Athosului, ale mănăstirilor Râșca sau Slatina, ale universului moderator al artei bizantine sau slave. În sistemul de priorități al Sfinției Sale, tărâmul divinului este frumosul însuși, ființa lui Dumnezeu stăpânind fondul matricial orizontal, săgetând verticalitatea infinitului într-o sinteză de autohtonitate și continuitate creștină. O lume de duminică cu oameni de duminică în aceste construcții sacre în care hieratismul de frescă bizantină străbate cu privirea filtrată prin suflet. Nu e de mirare că în acest spațiu sacralizat totul se înscrie afectiv și activ în ethnos. Circulă un fluid spiritual ce leagă nemarginile prin prezența icoanei Sfintei Fecioare, Portărița, ocrotitoare a Rădășenilor, precum și prin epitaful pictat de Irineu Protcenco. Să mai vorbim de legendele hagiografice și apocrife că sunt ficțiuni și nu adevăruri? Ieroschimonahul Veniamin Piticariu, arhimandrit și egumen al Mănăstirii Râșca, a plecat la Sfântul Munte. Furtuna l-a lăsat sărac, dar Dumnezeu l-a ajutat să recupereze comoara din baston și să aducă de la Schitul Lacu icoana mult visată cu Maica Luminii. Aceasta n-a rămas la Râșca, ci s-a dorit la Rădășeni. Această sfântă istorie a fost repetată cu evlavie în secolul trecut și se repetă și azi cu smerenie și uimire. Icoana este văzută cu ochii minții și păstrată în străfundul inimii fiecărui credincios ca o comoară de inestimabilă valoare, ca un trainic liant cu lumea din înalt. Cititorul de toate calibrele cunoaște minunea, iar credinciosul își pleacă cu evlavie genunchii în fața minunii Dumnezeiești. Îngenunchem în cuvânt, în cuvânt mai presus de cuvânt. Gestul îl face și cel ce contemplă albumele urmând pașii arhimandritului Ilie Cleopa sau ai ieroschimonahului Paisie Olaru. Vrednicii slujitori ai bisericilor, preoți și cântăreți bisericești, femei evlavioase, credincioși sunt conturați cu iubire în tușe blânde. Divinitatea coboară în casele rădășenenilor evocați cu o căldură care emoționează și cucerește. Părinții și bunicii, vecinii, luminătorii satului, cultivatorii pomătului, generalii, eroii, toți reînvie din albume. Ei sunt sufletul satului. Ca și N. N. Beldiceanu sau doctorul fără arginți Vasile Lateș (N. Iorga). Mai toți s-au dus la dii manas, sufletele au urcat la cer, dar au rămas vii în amintirea localnicilor. Ultima parte a albumului realizează un portret colectiv al poporănilor folosind texte ale lui M. Sadoveanu, Aurel George Stino și Grigore Ilisei. De altfel, Grigore Ilisei este cel ce ne invită la sărbătoarea cărților arhimandritului, garantând prin semnătură intrarea, ieșirea și rămânerea în acest spațiu de rodnicie spirituală și materială. Acuarelele Constanței Rodica Dan și desenele lui Dan Hatmanu precum și fotografia artistică și inspirată slujesc cu mare forță sugestivă intenția și sentimentul autorului ce se înfioară și se mângâie de atâta frumusețe, completându-se cu aspecte culturale, ontologice și etnofolclorice. Ancorat în prezent și scăldat în truda părintelui arhimandrit ce ne povățuiește că aspiranții la raiul ceresc trebuie să se îngrijească de raiul pământesc și de fărâma de dumnezeire din propriul suflet, cărțile tezaur răspund problematicii trăitorului mileniului trei. Rădășeni – la curțile dorului. Rădășeni – un datum specific. Rădășeni – sentimentul sacrului. Rădășeni – aură de noblețe divină. Rădășeni – centrul lumii. Albumele – cântec al inimii în aspirație celestă. Albumele – dorul Pământului de a fi mai lângă cer. Albumele – formă a rugăciunii unui senior monah. Albumele – act sacerdotal al întâlnirii cu Hristos. „Din mila lui Dumnezeu, noi, Timotei arhimandrit, în anul de la Hristos 2010, iar de la facerea lumii 7608… ostenitu-m-am întru Domnul care mi-au ascultat ruga…”