Miracole…

Et in Arcadia… Marți, îndată după Unirea Mare, Unirea Mică. Maculate de corul huiduielior supărate. Marți, 3 ceasuri rele?! NIET! Marți, în ce mă privește, am trăit/retrăit 3 ceasuri de pomină în aula Colegiului Național „Eminescu” (fostul „Pedagogic” faimos de odinioară).

 

3 ceasuri de poveste mirifică în compania unor personagii cu care – dați-mi voie – îmi părea că sunt neam! Vorbirăm, altminteri, și în aceeași limbă. Ca un fagure opulent în mierea-i!? Acolo șezurăm, și râsem, și plânsem, deopotrivă dăscălime și școlărime, împreunălea, în limba și întru cinstirea Domnului Eminescu. Și totul așezat, atât de reconfortant, sub o siglă mai mult decât… binevoitoare: măria sa LECTURA, ca pohtire în grădina paradisiacă a fericirii! Da, lectura ca sursă a fericirii, de ce nu?! N-o mai fi fiind ea chiar cea de pe vremea iubitului cărturare Costin Miron, dar cevașilea, fermecător și substanțial, în sens spiritual, tot mai supraviețuiește în nobila zăbavă, nepedepsit viciu. Da, marți… Dacă e marți, e Belgia, mai țineți minte filmul?! Da, marți, ceasuri bune în aula Colegiului „Eminescu”, Cercul profesorilor de limba și literatura română din urbea Sucevei (comenduit, în… gingășii specifice, de prof. Mihaela Dorina Neacșu; supervizor…, prof. & inps. școlar de profil Nora Bulboacă; amfitrion extrem de atent, prof. dir. Eugenia Paicu & catedra de specialitate) s-a ilustrat, de departe, în vădită… înălțime. Copiii (copiii?!) au excelat cu asupra de măsură, prin intervenții inteligente, consistente, extrem de atrăgătoare. Dascălii următori în program le-au călcat pe urme. În totul, un melanj colectiv înveșmântat în… culori și splendori specifice. Chit că s-au numit ele activități demonstrative (centrarea procesului de învățare pe competențe și aptitudini, forme de realizare; „Național și universal în creația Eminescului”, „Eminescu azi” – prof. Maria Căruntu, „Cercurile de lectură” – Căruntu & Rotaru, „Literația” – prof. Ana Buzincu, „Lectură și interpretare” etc. Îmbrățișări și felicitări peste tot. În ce mă privește – dau, iată, scris! – a fost un moment (dacă nu cumva chiar… monument!) ferice în agenda-mi zilei, fie baremi și pentru că, preț de o clipă, m-am simțit încorporat și… restituit cumvașilea nobilei tagme: măreției, eternei și fascinantei catedre! Mulțam fain, tuturor! Și zilei de marți! Cu cele 3 ceasuri norocoase… 7 miracole… virile Dăm foia, dar rămânem în perimetrul… lecturii, păi nu?! Și dați-mi voie să ieșim la interval cu niscai considerațiuni tare haioase pe care niște amici mi le înaintară spre cunoștință. Iacătă: Șapte miracole la bărbați. 1. Toți bărbații sunt al dracului de ocupați. 2. Deși sunt ocupați, avem vreme de femei. 3. Deși avem vreme de femei, nu prea ne interesează de ele. 4. Deși nu ne prea interesează femeile, tot timpul avem una lângă noi. 5. Deși tot timpul avem una lângă noi, ne mai „dăm” și la alta sau altele. 6. Deși ne mai dăm la alta sau altele, ne enervăm dacă femeia cu care suntem ne părăsește. 7. Deși femeia cu care suntem ne părăsește, tot nu învățăm din greșelile pe care le facem (și tot ne mai dăm la altele) 7 miracole la muieri… 1. Pentru o femeie, e tot timpul importantă securitatea „materială”. 2. Deși e important a supraviețui din punct de vedere material, ele tot timpul își cumpără haine scumpe. 3. Deși ele tot timpul își cumpără haine scumpe, niciodată nu au cu ce să se îmbrace. 4. Deși ele spun că nu au niciodată cu ce să se îmbrace, tot timpul se îmbracă frumos. 5. Deși tot timpul se îmbracă frumos, haina pe care o pun pe ele este doar „cârpa veche”. 6. Deși ele zic că este doar o „cârpă veche”, se așteaptă de la tine să le faci complimente. 7. Deși tu încerci să le faci complimente, ele nu te cred niciodată. În concluzie: sunt femei care, în loc să-i facă să sufere pe mai mulți bărbați, așa cum e firesc, se concentrează asupra unuia până îl extermină. Acestea se numesc fidele.