Calul lui Caligula și buna guvernare

Cineva zicea că istoria se repetă, însă, neaoși cum suntem, la noi nu doar se repetă, ci continuă. De la origini până în prezent. Astfel, cu unele excepții notabile datorate lui Carol I și Întregitorului Ferdinand, am avut parte de guvernări fără vertebre și pricepere.

 

Câțiva istorici, mai cu seamă protocroniști, dau vina pe așezarea geografică la răscruce de mari imperii și nu pe calitatea slabă a conducătorilor, ca și cum poziția Elveției, de pildă, n-ar fi fost asemănătoare. În lipsă de perspectivă și înțelepciune, energiile populare au fost risipite aiurea, iar înapoierea, fărâmițarea și orgoliile i-au ajutat pe vecinii mai puternici. Noroc de Carpați și ape. Și alți europeni au avut guvernări proaste, dar pentru perioade mai scurte. Astfel Caius Iulius Caesar Germanicus, supranumit Caligula (Cizmuliță), a reușit după 4 ani de orgii și destrăbălare să irosească tot ce agonisiseră înaintașii săi. Își făcuse calul (Incitatus) consul, îi crease o curte proprie, iar oaspeții beau vin din găleata-i de aur. Ca locuitor al acestui scump meleag, nu pot să nu observ că dobitocul-consul ar fi fost de preferat multor situații de la noi deoarece nu și-a căsăpit frații pentru ciolan, nu i-a pus să voteze împotriva celorlalți la un semn în sus cu copita, nu le-a dijmuit furajele, nici n-a delapidat trezoreria… Neștiind decât vorbele ni-ha-ha, nu i-a putut minți zi și noapte pe ai săi. De tain, zăbală, iapa mândră și focoasă a aproapelui nu se cade într-o discuție serioasă. Împăratul Cizmuliță a rămas de poveste tocmai prin calul său. De nu-l avea, nu-l regăseam în Anale. Pe cal l-a agreat și dl Coposu, căci citează o epigramă: „Caligula imperator/ și-a făcut din cal senator/ Groza, mai sinistru,/ și-a făcut din bou ministru”. E vorba de celebrul Zăroni, ministru al agriculturii în guvernul Groza. Însă reaua intenție a epigramistului a fost imediat dată în vileag: omul „a făcut patru clase gimnaziale la un liceu german, vorbea și citea fluent în această limbă”. Văzând cât de bine se descurcă Zăroni cu minime investiții în școlarizare, comuniștii au purces la înlocuirea cadrelor burghezo-moșierești decăzute cu tovarăși muncitori și țărani de nădejde, toți devotați trup și suflet conducătorului iubit. Pentru că aruncarea la lada istoriei a dat roade nesperate, experiența s-a reimplementat în sfârșit acum câțiva ani. Cu aceleași mărețe succese. Și cum pe noi ne ia valul revoluționar o dată la 50 de ani, dacă ne aprinde altcineva fitilul, niște jurnaliști obraznici de la mai multe ziare atentatoare la siguranța națională au iscodit alta: „Caligula imperator/ Și-a făcut calul senator,/ Dar Băsescu mai sinistru/ Și-a făcut iapa ministru”. Plagiat curat! Au înlocuit „Groza” cu „Băsescu”, de parcă nu s-ar fi schimbat nimic. Au orbul găinii: PCR e oale și ulcele, iar azi ne conduce glorios spre înalte culmi PD-L. Efectele guvernării portocalii vor fi glorificate multe decenii. Miniștrii ceaușiști erau niște încurcă-lume, niște încuiați. I-ați auzit vreodată vorbind de pixelul violet? Era vreunul în stare să obțină aritmetic 170 din 80? Sau să construiască stadioane de 4 milioane de euro? De-abia le făceau de câteva mii de lei pârliți ori prin muncă patriotică hei-rup. În plus, habar n-aveau de comision, CAS, forfetar… Nici nu înțelegi cum pot românii să-i regrete. Or asta înseamnă că a intrat în obișnuință ca marii noștri bărbați de stat să-și pună ființele adorate să se sacrifice muncind pentru poporeni. Păstrând proporțiile însă. Mădularele de azi n-au niciun fel de necazuri cu găleata de aur, nici cu fluența unei limbi pretențioase ca germana, ci „reformează” abraș graiul învățat de la mama. Inclusiv cei 7 ani de acasă. De aceea vin la televizor care cu prompterul, care cu fițuica, ori mai bine își iau șoptitoarea de la birou să vadă lumea producția de savanți și actori politici la hectar. Din păcate nu știu să explic pasiunea asta pentru cai, boi, iepe… a epigramiștilor.