Storcători de piatră seacă

A răposat – au trecut neîndureratele nouăzeci de zile, dar nu e caz de parastas, întrucât pomenirea îi va fi veșnică de la sine – bazaconia contra naturii care s-a chemat impozit minim obligatoriu și care a luat bir pe profit de la cei cu pierderi și i-a băgat în pierderi pe cei cu oleacă de profit, mai cu efect decât atât nici că se poate. Ca să nu ne acuze careva de calomnie dacă zicem că decesul are de-a face cu mintea finanțistului cea de pe urmă, propun – că se poartă, la toate câștigurile de partid și pagubele de stat – să îl lăsăm cu autor necunoscut.

 

Știut fiind că vidul (n-am zis bugetul!) se umple, dacă-i dai gaură, cu ce se nimerește, profesioniștii competenți ai năzbâtiilor de acest soi și nu numai se strofoacă, acum, să pună ceva în loc. Milostivi cum ne aflăm, am încerca să le sărim în ajutor cu sugestii, spre a le ușura cât de cât aerisirea imaginației. Că numai Cel de Sus nu ia de unde nu-i, ei o fac – se vede cu cât succes – până și pe asta. Bureții i-au ratat, că s-au trecut. Dar ar fi fost o șansă. Și încă mare. Când afirm că s-au colportat cantități grămadă de opintici la negru nu vizez, ferească Sfântul, culoarea persoanelor fizice neautorizate fiscal, întrucât am văzut atât blonzi la hulubițe, cât și blondine scotocind după hribi cu specific, fie ei și mai maturizați. S-a lucrat – perfect încadrabil la activități independente – cu coșarca și cu portbagajul, așa că la un ban ciuperca ieșea sporul de incompetență pentru destui alți mâncători de ciuperci. Au ratat și manelele, sectorul fiind inatacabil din lipsa cântarelor pentru cântări. Și babele cu hazmațuchi și cu casierie sub fustă. Și producția de ouă pe cap (sau pe dincolo) de orătanie, din dificultatea de a stabili cifra de afaceri a cocoșului (cu literă mică: de a aceluia cu majusculă în buletin și gobaia mărită în toate nu se atinge nimeni, prudența îți păzește bostănăria și flămândul îi crede sătulului când zice că-l strânge la burtă). Cu alte vrăjitoare legătoare și dezlegătoare de orice, cu ghicitoarele în ce-o fi, cu total tămăduitoarele de oricum nu i-aș fi sfătuit nici eu să se încurce, că le amorțește argintul viu când și unde le e lumea mai dragă. Cât pe ce s-o dreagă cu drepturile de autor, însă aici ața întrece fața, pentru că autorii sau au drepturi de mărunțiș, sau nu se înghesuie la drepturi, că arta cere sacrificii. Ca să nu mai zicem că i-a încurcat și un fost coleg, de la – ca să vezi poznă! – cultură, după care autor este cel care repară instalația de la cabina de unică persoană, nu cel care trage apa peste opera proprie… Cheltuielile nedeductibile ridică probleme până și în cazul multor îndeletniciri preferate ale românului în curs de europenizare, cum ar fi bătutul pasului pe loc, tăiatul frunzelor la câini, datul din gură, darea din coate, dusul (electoral) cu preșul sau – dar nomenclatorul este foarte departe de a se epuiza – scărpinatul la ceafă când afli ce-a mai clocit guvernul. Cheltuielile deductibile (cu amanta) nu se declară. Nici cele cu viagra, unde buturuga mică răstoarnă harabaua. Coșeritul și fumăritul au fost anticipate de fanarioți, năpăstuiții cu „dă-mi un leu să-mi iau o pâine” (și „lua-te-ar dracu’ de zgârcit, că puteai să-mi dai doi”) nu știu să redacteze declarații de avere cu confort redus, deși sunt dotați cu buzunare discrete, multiple și savant căptușite, fetelor vesele și darnice le este incomod – până le-o legaliza, ca pe prima înmatriculare – să își conecteze casă de marcat acolo, iar ciubucele (de trafic rutier, de control încrucișat și de-a valma, de tuns, de scos din una-alta, de băgat în seamă, de vârât în franzelă, de pus ștampila) rămân confidențiale până la darea în gât și invizibile după aceea, că poliția e mută și nu vede, justiția e oarbă și nu aude, iar dosarele sunt surde și tac. Vedeți că au dreptate să ne reducă din posturi și să ne treacă pe post? Să taie din lefuri și să adauge la angarale? Să scurteze maternitățile, înainte de a pune impozit pe producția de lapte aferentă? Să sugă tot, de pe unde pot? Și apoi să se aplaude, ei pe ei? Că dacă n-ar fi fudulul, n-ai vedea ce nul e nulul.