Câte bordeie, atâtea ciori vopsite

Pentru că nu îl întreb niciodată cum de atâta consum de curent pe casa scării, unde nici urmă de bec, președintele asociației de așa-ziși proprietari – din care n-am încotro și fac parte – mă apreciază pozitiv. Sigur că nu la justa valoare, deoarece se mai scapă cu încărcarea și la alte evaluări ori repartizări, după cum îl țin inspirația și iuțeala de pix.

 

Ca să îmi dovedească prețuirea de care am fost blestemat să mă bucur, m-a delegat să culeg, centralizez, stilizez, sistematizez, analizez, comentez și raportez opiniile stimaților vecini despre cum să ne boim tronsonul dacă s-ar întâmpla vreodată să ne dea prin cap așa ceva. Apartamentele abordate, prin glasurile lor cele mai reprezentative, mi-au declarat – sub protecția anonimatului, că nu te joci cu pixul administratorului – următoarele: – Verde, maică. Verde. Să arate a imaș, să își închipuie văcuța aia de la ultimul, care nu dă bună-ziua la persoane, că a scos-o boul ei la păscut. (Cu completare din partea vocii de altistă înfierbântată, din bucătăria cu încântătoare arome de ceapă la tigaie: „Nicio văcuță, că e ditamai bivolița”). – Cum o fi, dar nu cumva cărămiziu. Că seamănă cu trotuarul și se urcă aceia cu mașinile de la șmelț peste noi aceștia de la parter. – Piei de la ușa mea, prefăcutule! Te prefaci că ai funcție și tragi cu coada ochiului să constați câți suntem la efectiv? Suntem doi, câți ne-am declarat, eu și nevasta personală. Dânșii trei sunt studenți și s-au așezat să își tragă sufletul, că se află în trecere către cămin, soacră-mea, care o observi cu făcălețul gata, e venită tot în tranzit, socru-meu a însoțit-o și a obosit, de aceea e în izmene, iar vlăjganul care sforăie în fotoliu și face foarte urât dacă îl conturbi este electricianul, așteaptă să se întunece ca să vadă ce fel de becuri înșurubează. Și să nu te mai prind cu tertipuri pe la posesia mea, că te cotonogesc! – Galben lămâios, bineînțeles. Că la portocală s-au îmbulzit care mai de care, nu-i loc să-ntorci. – Eu zic că cafeniu. Bate cu prăfăraia și corespundem reciproc. Plus cu contur plumburiu la ferestre, să le accentuăm pentru guguștiuci, să știe unde să vină la ciuguleală. Matale consumi ciulama de guguștiuc? – Albastru, domnule (domnul). Ba violet (doamna). Ba albastru, că așa cum zici tu e culoare de depravată (dumnealui). Habar n-ai, aia e mov (dumneaei). Dar pe tine ce te privește? (dânsul). Dar tu de unde știi? (dânsa). Imoralo! (el). Perversule! (ea). Stricato! Curvarule! (ei între ei). – Mama nu este acasă și tata nici atât, dar eu zic că alb. Un alb intact. Cum îl isprăviți, cum îl dăm gata! Chem băieții și-l umplem cu șpraiuri mai ceva decât curcubeul. – Negru, maică. Întrucât ține la tăvăleală. Însă cu buline mai gri, să nu crează careva că ne-am prăpădit cu toții colectiv. – Variat. Fiecare etaj cu culoarea lui pe orizontală și fiecare tronson cu a lui pe verticală. – Exact cum zice dânsul antevorbitor, dar cu ceva dungi oblice, pe pieziș. La scara A de la stânga la dreapta și la scara C întocmai invers. La scara B faceți cerculețe și romburi, ca să nu fie o priveliște monotoană. – Neapărat roșu, întrucât sperie țânțarii. – Nu-l asculta, că e de-ăla nostalgicul, se îndeasî în toate îngesuielile ca să-i treacă dorul de cozi și fluieră Internaționala când se bărbierește sau altceva în baie. Faceți-l gri fer. – Ba vișiniu. – Ba roz. Un roz nuanță duioasă, să te îndemne la dragoste. – Maro! – Ei, aș! Ca bocancii matale, când erau noi. Las-o moartă și zi ca mine: azuriu. – Că la prăzuliu tușim. – Cu vopseaua care se dă gratis, măi acesta! Du-te și interesează-te cum e aia, schimbă-te la echipament, pune mâna pe pensulă și dă-i bătaie! După ieșirea exit-poll din bloc, i-am prezentat domnului administrator materialul brut colectat. Dumnealui l-a sintetizat științific și mi-a comunicat constatările. Cu o marjă de eroare de 2 apartamente și o locatară puțin bâlbâită, rezultă că 36,4 l-a sută habar n-au cu cine ar trebui să voteze dacă duminică am avea alegeri, 2l de procente încurcă partidele și amestecă exponenții acestora, aproape l2,6 sunt total dezorientați doctrinar și circa 8 tot la sută nu au discernământ electoral. Restul nu prea știu pe ce lume trăiesc și nu răspund nici la întrebări, nici de ei. Ceea ce explică destule, inclusiv de ce proprietatea noastră arată leit. În ceea ce mă privește, având și satisfacția datoriei împlinite degeaba, sunt foarte bucuros că am înțeles pe deplin cum se interpretează sondajele de opinie.