Unul dintre oamenii pădurii

În memoria lui Traian Simionescu încă se mai păstrează destul de limpede, chiar dacă a trecut de 82 de ani, momente și întâmplări din viața de plutaș, cu toate riscurile ei.

 

Ca om crescut în cultul muntelui, care presupune creșterea animalelor, exploatarea lemnului și ocrotirea pădurii, el îți vorbește despre munte cu pasiune și te determină să-l asculți cu tot interesul. Înzestrat cu talent de povestitor, îți spune despre viața lucrătorului de pădure, despre plantarea de puieți, despre exploatarea lemnului și transportul acestuia… „Povestioarele” fostului plutaș vorbesc despre acele mirifice haituri, despre confecționarea plutelor și nu ocolesc arta conducerii plutei și riscurile meseriei de plutaș. S-a născut la data de 5 aprilie 1927, în satul Ortoaia, comuna Șaru Dornei, în familia iscusitului plutaș Ioan și Elisabeta Simionescu. Tatăl său, deși era un om simplu de la munte, știa să citească, să scrie și să „cubicească” încărcătura unei plute. Și s-a îngrijit ca și cei doi copii ai săi să se formeze pentru viață prin școală. Adam urmează liceul din Vatra Dornei, apoi Institutul de Silvicultură din Câmpulung Moldovenesc, pentru ca să ajungă apoi să elaboreze numeroase tratate de specialitate ce au devenit cărți de căpătâi pentru studenți și elevi. Azi, la vârsta de 85 de ani, dr. doc. ing. Adam Simionescu este un reputat cercetător al Academiei de Științe Silvice și Agricole, îndeplinind și calitatea de consilier personal al ministrului de resort. Traian, după absolvirea celor șapte clase primare, cu diplomă de merit, în perioada 1943-1946, urmează Școala Tehnică de Brigadieri Silvici din Rădăuți. În anul 1948, este repartizat ca brigadier silvic în cadrul Ocolului Silvic Vatra Dornei, brigada Panaci. Ulterior este transferat la Ocolul Silvic Coșna, brigada Cucureasa (1949). În anul 1950, devine militar în termen la Regimentul 1 Câmpina, de unde este lăsat la vatră cu gradul de sergent major. În anul 1952 devine brigadier silvic cu amenajarea fondurilor, în cadrul Ocolului Silvic Dorna Candrenilor, iar în anul 1954 este promovat tehnician de amenajare fonduri silvice în cadrul Institutului de Cultura Molidului din Câmpulung Moldovenesc. Fiind căsătorit și având un copil, în anul 1969 se transferă la Ocolul Silvic din Vatra Dornei, ca tehnician silvic cu probleme de cultura pădurii. În anul 1975 este transferat, în interesul serviciului, la Ocolul Silvic Coșna, ca tehnician de producție, funcție în care lucrează până la pensionare. Din căsătoria cu consăteanca sa, chipeșa Ana Chiruță, a rezultat o fată, Mariana, care a devenit un reputat inginer chimist în cadrul Centralei Atomoelectrice din Cernavodă. De-a lungul vieții sale, Traian Simionescu s-a străduit să țină pasul cu tot ce era nou în silvicultură, s-a autoinstruit, a dat dovadă de cinste și corectitudine și a fost un exemplu de urmat pentru colegi. A căutat să se perfecționeze, astfel că în perioada 1957-1962 a frecventat în mod voluntar cursurile Școlii Tehnice de maiștri, la fără frecvență; ulterior, de câte ori se ivea ocazia, se înscria la alte cursuri profesionale. Cu toate că are șapte intervenții chirurgicale, este un om încă plin de viață și se mai implică în activități de vânătoare și turism. Atunci când, cu treburi, merge spre Suceava, admiră cele peste 100 ha de pădure din zona Valea Putnei, plantate sub directa sa supraveghere în perioada 1961-1962. Ca om al pădurii, Traian Simionescu se declară însă de la an la an tot mai nemulțumit de atenția ce se acordă fondului forestier. Este total îngrijorat de nepăsarea, neglijența și corupția ce sunt amenințări la adresa pădurii. Și consideră că se face prea puțin ca lumea să înțeleagă că pădurea este mediul vital care ne asigură sănătatea și chiar existența.