Și va mai fi…

Pe bune! Uite, marți pe la chindie, între ceasurile 17 și 18, CTB (cum ar veni, Compania Teatrală Bucovina) s-a reunit iar. În sensul noii stagiuni. Care stagiune, potrivit uzanțelor din lumea cea întreagă (și din ce-a mai rămas din ea) își începe treaba cu luna octombrie. La urma urmei, toamna se numără…

 

Iar ălor sceptici de meserie, țiu a le da o veste proastă: teatrul cel profesionist al Sucevei – cel așezat fericit sub sigla CTB – n-a… răposat, de niciun fel, de nicio culoare! Teatrul e bine-bogdaproste și-și intră, chiar cu luna lui Brumărel, în drepturi. VIAZĂ! Cât?! Vom trăi, ne vom bucura, vom vedea. Vom avea, și pe mai departe, teatru la Suceava? Hotărât! Vom avea – avem ce merităm. Vom crea – vom AVEA. Nu vom crea – nu vom FI ! Vom avea TEATRU de… teatru. Iată, cu octombrie, și cu însuflețirea domniilor voastre, iubitori generoși ai artelor, se va deschide șirul de spectacole din agendă. În toiul lui octombrie, pe 12 (la Dom Polski) – pe 13, la V. Dornei, se va juca, iarăși, Plicul, comedia lui Rebreanu, într-o distribuție remarcabilă (aproape în întregime de sorginte bucureșteană). Iar dacă sorții ne vor răsplăti cu generozitate, cu… nițică răbdare, vom ieși pe scândură cu premieră …nouă, la finele lunii ce taman șade să vie. Ce va fi e… la secret! Da’n culise, vă asigur, e zor mare! Și mititel… Toate la vremea lor…(până acolo, săptămâna viitoare, vom da de știre in extenso prin cele instrumente media). Și cu asta, am spus și ce-a fost marți prin flancurile celor înhămați slujitori sub sigla Thaliei, patroana de profil: repetiție la resurse, elemente de culise și bucătărie, planuri apropiate, în luciditate și pragmatism, strategii care să performeze… Mintenaș și detaliile, răbdare! Apoi, schimbând planurile cu totul… Ce ne enervează… > Tatoiu Mony, că e o sufocantă băgăcioasă pe mai toate sticluțele teve, sipide & insipide, seară de seară (și mai bocește că e și sub zodia cancerului, vorba lui conu Sadoveanu); > și Merișoreanu-gurista, că are impresia că insistența și cu frecvența n-ar fi chiar sinonime cu neobrăzarea (așijderea și la Mărioara Cârneci); și una mai nouă, Râpă Măriuța, tot așa; > și Mădălin Voicu-gitanul, omniscient, omnipotent, omniprezent; de l-ar vedea ta’su, ce bote i-ar mai da la poponeață! > și locotenenții agasanți ai Voiculescului (cotoiul furăcios al paralelor ceușiste, cum zice folclorul de specialitate) – Badea-Ciutacu-Gâdea (pastorul pocăit); a, și, musai, spilcuitul Vl. Stan, un monument feroce de, de, încremenit în proiect; ori colțoasa Grapini, ce rade tot! > și… șii…, nu în cele din urmă: Ciuvică, ex-cancelarul ratatului president Milică Constantinescu, un excelent secretor de otrăvuri… nocive, ceva de spăriet!; > și… încă alții o droaie pe care, poate, o să-i înșirăm la vreme. Concluzia ?! De asta mere România… insu-portabil ! Da’ veștile bunee ?! Să știi că nu lipsesc! Recursul la natură. Da, fă-te slobod și te du la codru! Cu dublu gheșeft: pădurile-s ticsite de bureți. Și doi la mână: dacă ai nițel noroc – durează și luna asta – poți asista la ceea ce feșterii (domni printre tufe – tufe printre domni) numesc boncăluit. Boncăluitul, boncănitul ciutelor și cerbilor – ceremonial bătut în cuie de miișoare de ani închinat rutului, împerecherii, ostilităților specifice din gen. Cerbul rage nepereche acum, ori poate cântă a … vrăjeală, și se bate, cavalerește, militărește, bărbătește, pentru mândrulița, pt. iubițica lui, dupe legi bătute în cuie ab initium (de pe la începuturi). D-apoi, las’ că și-n lumea humanoizilor ce suntem e… lupte crâncene, nu suntem mai breji. Doar, poate, mai parșivi, mai parșivi, mai vicleni, mai ipocriți… La urmă… …una cu țigani! A narat-o însuși Bursuc (mănușă îi vine și numele!), un fel de staroste al maneliștilor care zice fain ce zice: cum că pe la cele paranghelii, mulți de se dau baștani aruncând cu biștari pe la cei lăutari o fac, așaa, în doru lelii și de văzul lumii, fudulindu’se (de la… fudulii ?!) cu neobrăzare. Căci, apoi, vin iute de-și cer banii (din 5 milioane cer 4) îndărăpt! Halal barosani ! d. b.