La pas prin Târgul Meșterilor Populari

Vremea a ținut cu organizatorii, participanții și vizitatorii Târgului Meșterilor Populari desfășurat sâmbătă și duminică la Muzeul Satului Bucovinean (al Complexului Muzeal al Bucovinei) din apropierea Cetății de Scaun a Sucevei.
 

Târgul Meșterilor Populari – 2010

Deși în dimineața zilei de sâmbătă gazdele păreau destul de îngrijorate în privința participării meșterilor și, mai ales, a publicului care să le vadă produsele și eventual să le (și) cumpere, meșteri în număr de câteva zeci au sosit la Suceava, de prin aproape toată țara (dintre ei, destui cei care revin an de an la manifestările de gen din Bucovina), iar vizitatorii, încetul cu încetul (mai ales spre orele la care erau programate și spectacole folclorice) au prins a… găsi drumul spre și prin Muzeul Satului Bucovinean. Pentru o plimbare de plăcere în sunetul muzicii populare (până a începe spectacolele, atmosfera a fost pregătită cu înregistrări), sub soare, pentru a privi obiectele etalate – din lemn cioplit, ceramică, țesături, sticlărie, obiecte din pănuși, măști, artă decorativă și ambientală, icoană pe lemn și sticlă, pictură artistică etc. – și eventual pentru mici cumpărături de plăcere sau de interes practic. Spre exemplu, și subsemnatul s-a ales din târg cu un foarte folositor (se pare) „vas roman” din ceramică pentru gătit „sănătos” la cuptor, produs de un meșter maghiar din Ardeal care, spre lauda sa, își întărea comerțul cu broșuri privind modul de utilizare a mărfii și avize de sănătate de la instanțe românești și elvețiene. Cât despre prețuri, dacă n-ar fi fost vorba (și) despre criza care era aproape pe buzele tuturora, s-ar putea aprecia că în târgul meșterilor s-au practicat prețuri destul de comode. Spre exemplu, o preafrumoasă cămașă de borangic, simplă, fără mărgele sau paiete, numai bună să facă frumoasă o domnișoară frumoasă, se putea cumpăra (în funcție de model) la 40-50 de lei. La un preț similar cu cel pe care aceeași domnișoară l-ar fi plătit într-un centru comercial oarecare și de oriunde pentru un tricou sau o bluză „de fițe”, ori, mai rău, pentru un articol similar de prost gust care se vinde timp de o vară doar cu argumentul că ar fi trendy sau cool. Iar spre cinstea lor, am remarcat că deși propuneau, în unele cazuri, și articole cu aer contemporan sau menite să fure ochiul/ buzunarul, din acelea pe care eventual le cumperi doar ca să ai „amintire de la…”, meșterii s-au menținut în conturul bunului gust, departe de kitsch-ul flagrant. Cât despre așteptările lor, dialogurile pe care le-am purtat ne-au făcut a înțelege că nu năzuiau ca, de astă dată, să rupă gura târgului (Sucevei) sau „să se îmbogățească” în două zile; însă cu toții se arătau conștienți că, și în vremuri mai puțin prielnice, mai bine e să lucrezi decât să stai. Iar câtă vreme marfa lor nu e perisa-bilă… În momentele documentării noastre, printre sucevenii veniți la târg ne-am intersectat și cu ieșeni, și cu bistrițeni, și cu bucureșteni, veniți la Suceava nu pentru târg ca atare (însă bucuroși că nu-l ratează), ci pentru bucle turistice prin județ, cuprinzând, am aflat, mai ales mănăstirile. O consistentă trupă de bucureșteni, zăbovind la un moment dat lângă celebrul ou de Suceava, își manifesta regretul că în zona Cetății nu s-ar găsi suficiente indicii (gratuite) pentru călători privind rute, obiective turistice și de cazare etc. Spre ceasul amiezii, sâmbătă, au vizitat Târgul Meșterilor Populari și președintele CJ Gheorghe Flutur, alături de vicepreședintele CJ Vasile Ilie. Întâmpinați iar apoi însoțiți de directorul CMB, Emil Constantin Ursu, au trecut alene de la stand la stand, discutând neprotocolar cu meșteri, cu vizitatori și mușterii. Ba în vreo două rânduri l-am văzut pe Gheorghe Flutur poftit să se fotografieze cu grupuri de oameni din târg. Iar președintele CJ, cu amabilitate, s-a lăsat pozat. La urma-urmei, poate știind că și acesta e un câștig: dacă nu, musai, de autoritate și aderență la public, în calitate de șef de administrație și de politician, cel puțin unul în bugetul CMB – taxa foto de la intrare (pe care a trebuit s-o plătească și subsemnatul, dovedind, apoi, cu biletul, că are voie să facă pozele pe care le vedeți) era de 5 lei. Altfel, o taxă accesibilă față de cele impuse de alte muzee similare din țară.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: