În vara anului 1940, au avut loc marile rapturi teritoriale, fenomen care a reprezentat începutul sfârșitului României Mari, marea realizare istorică săvârșită la 1 Decembrie 1918 cu atâta trudă de poporul român.
Totul a început cu semnarea Tratatului de neagresiune dintre Germania și URSS, la 23 august 1939, pact ce instituia supremația celor două puteri asupra Europei de Est. Pactului Ribbentrop-Molotov, așa-zisul plan de „neagresiune”, i s-a adăugat Protocolul Adițional secret, care viza unele rearanjări teritoriale pe seama Finlandei, Estoniei, Letoniei și Lituaniei, la art. 3 fiind înscrisă și pretenția sovietică asupra Basarabiei: „În ceea ce privește Europa de Sud-Est, partea sovietică atrage atenția asupra interesului ei în Basarabia. Partea germană își declară dezinteresul total în această regiune.”
Așadar, soarta României era hotărâtă, situația ei devenind critică, deoarece numai peste o săptămână (la 1 septembrie 1939) avea să înceapă cel de-al Doilea Război Mondial, prin atacul Germaniei asupra Poloniei. România, fiind izolată, a fost silită, în împrejurările generale, să lupte între 1941-1944, alături de agresori (de Axă), în ciuda alianțelor tradiționale cu Franța și Anglia și a sentimentelor poporului român.
În conformitate cu Pactul Ribbentrop-Molotov și Protocolul adițional secret, ambele puteri semnatare aveau „dreptul” și „libertatea” de a cuceri teritorii străine. Imediat, la 17 septembrie 1939, Germania ocupă o mare parte din vestul Poloniei, în timp ce URSS ocupă cealaltă jumătate (aproape 40%).
Sovieticii își mai aruncă, la 30 noiembrie 1939, toate forțele asupra Finlandei, cucerindu-i Carelia Orientală și Istmul Careliei, la scurt timp urmând (la 15-17 iunie 1940) invadarea țărilor baltice (Estonia, Letonia și Lituania), motivând (culmea cinismului) că a satisfăcut „rugămintea” acestora de a trece în componența URSS. Au urmat, la câteva zile, Basarabia și Bucovina. De fapt, URSS nu a recunoscut niciodată unirea Basarabiei cu România, eveniment săvârșit prin decizia Sfatului Țării la 27 martie 1918, relațiile dintre cele două țări cunoscând evoluții sinuoase.
În seara zilei de 26 iunie 1940, ora 22, V. Molotov l-a convocat pe ministrul român la Moscova, Gh. Davidescu, pentru a-i înmâna nota ultimativă, prin care se menționa că Ro-mânia trebuia să „înapoieze” Uniunii Sovietice Basarabia și să „transmită” și partea de nord a Bucovinei, notă prin care guvernul sovietic pretindea cedarea acestor teritorii în 24 de ore. Efectul notei ultimative din 26 iunie 1940 a fost devastator la București.
Pe 27 iunie 1940 s-au întrunit două Consilii de Coroană, care trebuia să dea un răspuns guvernului sovietic.
Prelungirea termenului stabilit de nota ultimativă n-a fost acceptată de Molotov care amenință că „trupele sovietice își vor începe operațiunile la miezul nopții”. Retragerea trupelor române trebuia să înceapă chiar a doua zi, simultan cu intrarea armatei sovietice pe teritoriul dintre Prut și Nistru.
La 28 iunie 1940, Gh. Davidescu, revenit la Ministerul Afacerilor Externe al URSS, a primit al doilea ultimatum, liderul sovietic amenințând că guvernul sovietic nu admite „nicio amânare”.
După primirea celui de-al doilea ultimatum s-a întrunit un nou Consiliu de Coroană, la care majoritatea participanților s-au pronunțat pentru cedare.
În timp ce avea loc retragerea armatei și a autorităților române de dincolo de Prut „Grupe comunizate constituite din evrei, ruși, ucraineni, găgăuzi și chiar români au început provocările împotriva armatei române și a civililor în retragere. Au dezarmat unele unități, au scuipat pe ofițeri, aruncau cu pietre, huiduiau. În așteptarea trupelor sovietice, aceste bande au scos și au rupt tricolorul de pe instituțiile publice și l-au înlocuit cu steagul roșu. Unități sovietice au luat prizonieri militari români, ofițerii fiind arestați. Armata română n-a reacționat. Primise ordin să nu răspundă prin foc la aceste provocări și atacuri”.
Acesta este tabloul dureros și sumbru al retragerii noastre din aceste vechi teritorii românești. Numai în șase zile, între 28 iunie și 3 iulie 1940, România a cedat URSS 50.762 km pătrați, Basarabiei adăugându-i-se și partea de nord a Bucovinei și regiunea Herța cu 3.776.309 locuitori. Pentru populația românească din Basarabia, Nordul Bucovinei și ținutul Herței începeau vremurile cele mai tragice ale existenței sale – ocupația sovietică cu prigoana politică și cultural-religioasă, deportările masive în alte zone ale URSS, chiar dincolo de Cercul Polar.
Notele ultimative din 26 și 28 iunie 1940 au declanșat procesul dezintegrării teritoriale a României, continuat cu pretențiile revizioniste ale Ungariei și Bulgariei, încurajate de Germania și Italia, și stabilite prin Dictatul de la Viena (30 august 1940) și tratativele de la Craiova (7 septembrie 1940).
Prof. IOAN BELEAGĂ
Gura Humorului
Comentarii