(5 ianuarie 1896 – 1 martie 1981)
A rămas gospodar în toată averea moștenită de la tatăl lui, Ilie Buculei, erou cu patru decorații în Războiul de Independență, din 1877. O gospodărie destul de frumoasă, bogată, cu casă cu prispă, grajd, fânărie, hambar, fântână, livadă, doi cai pietroși, ca niște pepeni de grași, căruță, oi, păsări ș.a., precum și 5 ha de pământ.
A avut trei frați și o soră; Dumitru și Petrea au murit în timpul Primului Război Mondial, unul la 18 ani, celălalt la 16 ani, Vasile s-a mutat la Borosoaia, comuna Plugari, primind 3 ha de pământ la Onești (județul Iași), iar sora Ileana s-a căsătorit cu Gheorghe Sandu, care avea o frumoasă gospodărie lângă halta CFR Dolheștii Mari.
Ion s-a căsătorit cu Ileana Sandovici, o femeie harnică, frumoasă, îmbrăcată cu haine scumpe, cusute la „croitor de lux”, Vleier Meier. A fost mobilizat în 1916 și s-a întors în 1921. El s-a avântat în luptele de la Grozăvești, la Cașin, la Târgu Ocna, la Cireșoaia, la Baia Mare, la Tokai și la Budapesta. La Budapesta, Ion Buculei a stat trei ani, pentru menținerea ordinii, timp în care a învățat și ungurește. S-a întors din război cu trei decorații. Era un om foarte inteligent, înalt, frumos, îmbrăcat curat, cu gust. Era un cosaș de elită și-i plăcea să fie vornicel la nunți, era petrecăreț și iubea mult viața. A deschis o cârciumă, „La Vodă”, porecla pe care i-o dăduse un prieten de-al său, Dumitru Covrig, secretar al Primăriei Dolhești. Avea o vorbă a lui: „Nici pământul să nu știe!” Și-a făcut 24 de perechi de fini, cărora le-a și botezat. La nunți juca de rupea femeile și zicea strigături. A plecat și în al Doilea Război Mondial, participând la bătăliile de la Stalingrad, din Caucaz și Cuban, apoi a luptat pentru eliberarea României de sub nemți, continuând lupta pentru eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei, Austriei.
A lucrat la școala din localitate, fiind cunoscut pentru felul de a recita poezii patriotice: „Peneș Curcanul”, „Sergentul”, „Horă la Plevna”, „Horă la Grivița”, Moartea lui Fulger”, „Trei, Doamne, și toți trei” etc., arătând și cele două decorații din al Doilea Război Mondial. S-a stins din viață după 67 de ani de conviețuire cu soția, Ileana, la vârsta de 85 de ani. A fost o figură aleasă de țăran.
Ion Buculei, veteran de război, rămâne o frumoasă amintire pentru cei care l-au cunoscut, un erou modest, care a luat parte la momente grele din istoria patriei. Modestul țăran Ion a fost făuritor de istorie alături de confrații săi, luptând pentru întregirea neamului, pentru neatârnarea țării, fiind răsplătit cu 5 decorații, pe care le avea pe piept și la înmormântarea sa.
Comentarii