Sunt frați. Și-i cheamă cum îi cheamă: Ionel și Costică. Brădățan, mă rog. Jumătate din Drăgoiești mi-ți-s… brădățeni! De la brad, ne place să credem. Satul Tulova, la întemeiere, de lângă apă (și de mai la vale) a migrat în vecinătatea codrului, măria sa. De-aci… falnici brădățeni! Mie-mi spui!? Închid acolada.
Ionel și Costică, ambii mai mari ca mine, au trăit o viață în București. Le-a venit mintea (dar, mai abitir inima!), la cap, și, de niscai anișori, au revenit la vatră. Unul, în casa părinților, mai veche. Celălalt, faima liceului din Humor, acum juma de veac, și-a cumpărat un bordei. Au dat, cum ar veni, cogeamite București pe… Drăgoiești. Și bine au făcutără, se vede deja pă ei! Boon. Unul din ei – ceasul rău, pisica black – a făcut, vinovat-nevinovat, niște ani de pârnaie. A ieșit bine-mersi din tărășenie, are fată profesoară și notorie pictoriță. Istorioara e lungă. Scurtez.
Comentarii