O familie din Poieni Solca și-a păstrat copiii aproape, urmând, chiar obligată, „cursurile” asistenților sociali ai primăriei și Serviciului de evaluare a situației de risc și intervenție în regim de urgență
„Iar ați venit pe capul nostru?”, păreau să spună din priviri Florin și Maria, părinții săraci lipiți a 5 copii ce trăiesc în localitatea Poieni Solca, atunci când au dat cu ochii de asistenții Serviciului de evaluare a situației de risc și intervenție în regim de urgență al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava. Li s-a răspuns, tot din priviri: „Băieți, n-aveți încotro, va trebui să ne suportați, pentru că o să mai venim”.
Încărcate cu alimente, jucării, hăinuțe, asistentele sociale au intrat la începutul săptămâni în curtea unei case din Poieni, pe care un vânticel mai zdravăn ar dărâma-o. O „bujdă” acoperită cu smoală, plină de crăpături, scorojită, cu lutul căzut pe ici pe colo, din care au ieșit imediat doi copii parcă prea frumoși pentru urâțenia din jur. Un puști, grăsun și vânjos, le-a ajutat pe doamne să ducă în casă darurile. În prag, maică-sa, o mână de femeie, cu burta la gură, fără dinți și parcă timidă, le-ar fi închis poate musafirilor ușa în nas, dar știa că nu-i posibil.
„Au făcut curat, cum au promis”, a spus Daniela Crețu, șefa Serviciului „Urgențe”, în timp ce adulmecă noutățile din casă, ridică un capac să vadă ce e într-o oală cu mâncare, mângâie un copil și scoate, împreună cu colega ei, din traistele doldora.
Florin și Maria au 33 și, respectiv, 32 de ani. Cei doi au împreună 5 copii și într-o săptămână, două vine și al șaselea. În aprilie anul trecut, primăria localității a anunțat Protecția Copilului, informând-o de condițiile mizere în care trăiau cei mici, copii acum cu vârste între 1 și 10 ani, și pentru care propunea instituționalizarea.
„Mai bine fac 5 ani de pușcărie decât să dau vreun copil la stat”
Anul trecut tatăl era plecat prin lume la muncă, iar mama, femeie cu ușor retard mintal, nu se omora deloc cu curățenia și îngrijitul copiilor. „Lipul” pe ei era de un deget înainte ca viceprimarul… să le tragă prima spălătură mai gospodărească.
Comentarii