Buna Vestire

Astăzi se ivește pe poarta însorită a cerului arhanghelul Gavriil, care aduce pământului Buna Vestire mult așteptată. El zugrăvește în pântecele neprihănit al Fecioarei Maria venirea neapusului Soare al dreptății, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

 

Neamul omenesc este deșteptat pentru totdeauna din somnul necunoștinței la o viețuire creștinească adevărată a credinței ortodoxe, prin trâmbița de Dumnezeu insuflată a Bunei Vestiri, care zguduie pământul din temeliile lui: „Iată, vei lua în pântece și vei naște Fiu”.
Pentru fiecare suflet de creștin ortodox, Buna Vestire reprezintă speranța la mântuire care se ivește din nou an de an, dorind parcă să ne arate că avem pentru ce ne naște și muri pe fața întregului pământ, oriunde ne-am afla.
Atunci când iarna „nu mai are putere” (cum spun bătrânii) și „ziua se mărește”, primăvara aduce cu ea cea mai frumoasă speranță la viață prin această sărbătoare divină, arătându-ne că Dumnezeu ne iubește mai mult decât putem cuprinde rațional noi, oamenii.
Dumnezeu l-a trimis pe înainte-stătătorul îngerilor, pe Gavriil, în Nazaret, oraș al Galileii, la Fecioara Maria, logodită cu Iosif, ca să-i spună: „Bucură-te, ceea ce ești plină de dar” (Luca 1, 28), pentru ca noi toți să știm că din momentul acesta putem să ne bucurăm, sperând să dobândim ceea ce am pierdut prin păcatul neascultării.
Când mă gândesc la Buna Vestire, mă gândesc la cel mai minunat lucru pe care poate să-l facă harul dumnezeiesc. Cu siguranță rămâne cea mai mare operă a atotputerniciei dumnezeiești și cea mai înaltă taină a credinței noastre ortodoxe: Fecioară și Maică!
Iată că Dumnezeu face un lucru cu totul nou, care nu s-a întâmplat nicio-dată în veacurile trecute, nici nu se va întâmpla vreodată în veacurile viitoare. Arhanghelul Gavriil aduce vestea: „Iată, vei lua în pântece și vei naște Fiu și vei chema numele Său Iisus”.
Fecioara Maria devine astăzi în întregime subiectul prăznuirii noastre. Taina Bunei Vestiri reprezintă o unire supranaturală a două firi: a firii omenești și a firii dumnezeiești într-o singură ipostază a Cuvântului dumnezeiesc, care este Dumnezeu desăvârșit și om desăvârșit, iar tocmai de aceea Gavriil se tălmăcește: „Om – Dumnezeu”.
Luna martie este aceea în care s-a făcut lumea și tot în acest timp se face crearea din nou a ei prin vestea cea bună a lui Dumnezeu, prăznuită astăzi. În această lună, pentru prima oară pământul a odrăslit viața, iar acum pentru întâia oară Fecioara cea neispitită de bărbat a zămislit. Numele de Nazaret, care înseamnă sfințenie, va răspândi, precum soarele de primăvară cu razele pline de lumină, peste toată suflarea sfințenia și iubirea atât de calde ale lui Dumnezeu. Tocmai de aceea se mărește ziua acum, pentru a ne arăta că se întrupează Fiul lui Dumnezeu în pântecele Fecioarei Maria și că lumina biruiește întunericul.
Nu putem cuprinde cu mintea ceea ce Dogmatica Ortodoxă subliniază: „Cuvântul dumnezeiesc s-a făcut ceea ce nu era și a rămas ceea ce era, făcându-Se om și rămânând Dumnezeu”.
Dialogul dintre Fecioara Maria și arhanghelul Gavriil ne arată că Dumnezeu nu și-a întors pentru totdeauna fața de la noi, oamenii, iar apogeul făpturii umane atinge punctul culminant în persoana acestei Fecioare cu numele sfânt de Maria.
Câtă deosebire între Fecioara Maria și mamele creștine de astăzi! Parcă prea mare! Acest lucru să ne dea tot timpul de gândit. Știm cu toții că Fecioara Maria, făcându-se Mamă, n-a pierdut slava fecioriei prin naștere. Ar trebui să se gândească mult toate cultele neoprotestante înainte de a răni inima Fecioarei Maria prin blasfemiile pe care le rostesc la adresa celei mai curate și neprihănite persoane umane pe care a avut-o vreodată omenirea.
Multe sunt păcatele noastre față de Dumnezeu, mare este mânia lui Dumnezeu față de noi, dar o lacrimă, un cuvânt, o mijlocire a Maicii lui Dumnezeu șterge păcatele noastre și stinge mânia dumnezeiască. Orfani, străini, robi, bolnavi, întristați, păcătoși, nu fiți triști! Aveți mamă pe Maica Domnului! Rugați-vă ei când nu mai aveți nicio speranță și veți simți cât de mare este mijlocirea ei înaintea lui Dumnezeu „pentru fiecare suflet necăjit și întristat”, cum spune rugăciunea acatistului Maicii Domnului.
Mi-a rămas în minte acea pildă în care o mamă văduvă, creștină, a plecat la câmp să muncească pentru a-și întreține casa și cei doi copii micuți lăsați acasă. Luându-i casa foc și auzind nenorocirea, aleargă într-o suflare cu gândul la copiii ei. Ajungând acasă, găsește totul scrum însă cei doi copii țineau strâns în mână icoana Maicii Domnului, rugându-se cu lacrimi: „Mamă nu ne lăsa!”. Iată cât de mult contează cuvântul mamei pentru copiii ei.
Fie ca Buna Vestire să ne găsească pe toți mai aproape de Maica Domnului și de Fiul său, Cel întrupat pentru mântuirea noastră, fiindcă: „Dumnezeu este mai bun decât orice prieten, mai iubitor decât orice tată, mai întru noi decât orice mădular al nostru, mai de folos nouă decât inima noastră” (Jean Kovalevski).

Preot MARCEL URSUȚU,
Parohia „Pogorârea Sfântului Duh” Bogdănești

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: