În anul 1931, la 7 mai, deci la vremea când Fondul Bisericesc ar fi „administrat” pădurile pe care astăzi le revendică, la Varșovia, cea mai înaltă instanță de revizuire a țării pe atunci vecine, Polonia, judeca litigiul dintre Fondul Bisericesc al Bucovinei, în calitate de reclamant, și o societate ortodoxă din Liov, de pe lângă Biserica „Sf. Gheorghe” din acel oraș, căreia i se alătura temutul Fisc polonez, care revendicau clădirea bisericii și casa parohială – în calitate de pârâți. Procesul trecuse deja prin judecata Tribunalului și apoi a Curții de Apel din Liov.
O sinteză a „logicii” deciziei Curții de revizuire poloneze, care a tranșat disputa în favoarea Fondului Bisericesc, este publicată în Pandectele române din 1931, partea a III-a, la capitolul III, „Jurisprudența poloneză”, sub titlul „Bucovina. Fondul Bisericesc. Subiect de drept. Patrimoniu distinct. Stare de fapt”.
Lungul expozeu al argumentelor și al contraargumentelor și temeiul legal pe care Curtea îl invocă în întemeierea deciziei sale este precedat de cele trei teze pe care Curtea le-a formulat și le-a așezat la baza deciziei sale finale, definitivă și irevocabilă. Le reproducem cu bănuiala că vor pune pe gânduri pe câte unii.
Iată-le: „I. Fondul Bisericesc ort. rom. al Bucovinei a avut și are personalitate juridică și ca atare el avea și are deplină capacitate de a fi subiect de drepturi și obligațiuni. II. Patrimoniul acestui Fond este o avere separată de patrimoniul Statului. III. Această stare de fapt și de drept a Fondului Bisericesc ort. rom. al Bucovinei nu s-a schimbat cu nimic în urma prăbușirii monarhiei habsburgice”. Reiese de undeva că Fondul Bisericesc era administrat, cum pretind unii astăzi?
În 1918 se prăbușea un imperiu – cel habsburgic –, fără ca Fondului să i se veștejească drepturile, nu un prăpădit de regim comunist, ca în 1989, care păcălea societatea românească în 1949, cu un simulacru de naționalizare a Fondului.
Comentarii