Absenții

Ieri, CL Suceava s-a reunit pentru a bate în cuie bugetul municipiului pe acest an. Dar deunăzi primăria a fost deschisă, primarul a fost deschis pentru ca locuitorii urbei să se așeze la sfat chiar despre acest subiect care nu-i nicidecum unul minor. Poate că, dacă unii dintre ei ar fi fost acolo, dialogul nu ar fi dus la vreo schimbare în privința bugetului, dar ar fi fost una dintre șansele (nu multe, de acest fel; excludem așadar audiențele periodice sau întâlnirile electorale, când sunt, când trebuie să fie, la fel de… periodice), ca, în calitatea sa de contribuabil, omul (alături de alții ca el) să șadă față în față cu omul pe care l-a ales și care îi reprezintă interesele în târg, la un taifas cât se poate de creativ.

 

Înclin să cred că așa s-ar fi întâmplat dacă la întâlnirea anunțată pe toate canalele n-ar fi venit decât 2 (doi) suceveni. Plus un întârziat, acolo… Să spunem că toată lumea este pe deplin mulțumită cu ceea ce se întâmplă cu municipiul nostru? Chiar și așa să fie (de ce n-ar fi, de altfel; ar fi și aceasta una dintre trăsăturile apăsate ale unei normalități la care tot jinduim), cred că tot ar fi meritat să vină omul și să-și ridice pălăria sau să-și arate, într-o vorbă, recunoștința. Să spunem că ora să fi fost nepotrivită? Până și așa s-ar fi găsit posibilitatea ca ideile să fie transmise din om în om, prin… reprezentanți, prin delegați din familie sau din bloc. Să fi fost vorba, poate, de o mare durere-n cot? Acestei variante chiar că nu i-aș găsi explicații, din moment ce cu toții batem aceleași străzi, bem aceeași apă la robinet, ne oprim în umbra acelorași parcuri etc. N-au venit să-i stea în față nici măcar cei care (i) se declară primarului veșnici opozanți, fie că sunt vopsiți politic, fie că nu. Primarul a spus, în numele structurii pe care o reprezintă, doar că „ne pare rău n-au venit cetățenii…”. Mi-e că – poate și doar pentru câteva clipe – omul care ocupă funcția de primar s-a simțit singur și inutil. Primar peste un oraș ca și pustiu.