Au fost atâtea campanii electorale în anii din urmă și tot nu m-am săturat. De altfel, de prin târgurile noastre (poate și de prin sate, dar nu știu, nu spun) marile poze electorale încă nu s-au strâns de peste tot (sau de către toți), așa că se prea poate să mă înșel (cum adesea, ca om, mă înșel): vom fi fiind încă în campanie, tot în campanie, într-o perpetuă campanie.
L.D. Clement
Dar de ce mi-e așa de dor de…? Fiindcă de la o bucată de vreme, ca și dumneavoastră, tot vești proaste aud (iar dacă dintre dumneavoastră auziți și vești bune, înseamnă că prindeți alte posturi; spuneți-mi și mie, vă rog, care sunt acelea!). Criză (fiecare cu criza lui, mai mare sau mai mică). Că șomaj, că scumpiri, că tăieri de ultime sporuri, că muncă peste program (numai fraierii, desigur), că lefuri cât punctul de pensie sau mai mici, că prea mulți pensionari (ce vină au ei, săracii, că încă mai trăiesc?), că pensii și ele puse sub semnul subțierii, că… câhh! Așadar mi-ar fi drag să mai aud și eu un discurs avântat, că o să facem și o să dregem (adică ei vor pune creierul și osul, iar noi vom trage ceva foloase, că de aia, până la urmă, îi plătim), că o să fie de-o să dea pe dinafară, că nimeni nu va fi uitat, de la cel cu 10 lei pensie (care, de regulă, nici n-a cotizat pentru mai mult), la cel cu (potențiale) afaceri de anvergură, care va fi sprijinit (va fi sprijinit, nu se va da o lege anume pentru afacerea dumnealui!). Etc. Nu-i așa că suna (când suna) bine?
Comentarii