Câtă ironie, tot atâta prostie! Să ți-o iei în cap și să crezi că ăl mai tare-n clanță va și câștiga fotoliul jinduit!
Câtă neghiobie, să crezi că ăl de urlă mai tare (Vadim), de behăie mai pitoresc (Beecali), de dă mai apăsat la gioale și sub centură va sfârși în biruință! Să fim serioși. Oameni buni și voi prezidențiabili (personagiile ăstei săptămâni), nu vă îmbătați cu H2O rece! O vorbă mintoasă zice că doar dând curs pornirilor și faptei bune, pătimind și trăind, vei auzi, cândva, și cum iarba crește.
O, vremuri! O, ce năravuri! Ce mai zgomot (pe ulicioarele media), ce mai freamăt (prin culisele staff-urilor electoare)! Ce mai!? Simț enorm și văz monstruos! E… săptămâna mare! E săptămâna lui „care pe care”, când, duminică, ăl mai ortoman din t(h)oți e așteptat să iasă cu… năframă-n vârf de băț. Oo, da’ până acolo, ce duium de ocări și sudalme va mai îndura nația, cât jeg și câtă mizerabilitate balcanică până acolo! ORICE și ORICUM! Mă fac fârtate (& surată) cu Michiduță, numai să trec eu puntea. Duminică! Că doar scopul scuză infectele mijloace, iar caracterul, simțul fain și eleganța academică… dăunează grav concurenței. Suntem în țara lui Orice & Oricum. O, ce vremuri! O, ce de năravuri! Ce mai zgomot, ce mai zbucium! Ocările cele mai slinoase și-au dat drumul la gură. Iar procedeele, așijderea. Rupte-n figuri. Care pe care, călcându-ne-n picioare. Fandând în fițe! Noi și doar noi! Încolo, toleranță zero. Barat. L’enfer c’est l’autre! Eu, Supremul! Eleganța purtării s-a retras în șomaj, e vremea lăturilor slobode. Eleganța s-a trimis în vacanță. Vivat mârlănia! Și, totuși…
A fi elegant în toate cele ce sunt și-n cele ce, duminică, vor râde la soare e ce-ar trebui stipulat în statutul de ființare al fiștecăruia.
A fi elegant, în toate cele, ar trebui inscripționat în… codul numeric personal. Ceva indispensabil, care să fie mereu companionul tău și la purtător, spre prezentare, recomandare și reprezentare.
Comentarii