Chiar și fără s-o vrem, iată, încă din această perioadă, destule dintre gândurile noastre o pornesc spre „președintele nostru”. „Al nostru”, deși el nu va fi „al tuturor” (Doamne ferește să fie tocmai al tuturor!), chiar și după ce urnele vor fi fost deșertate și încă mult timp după aceea. Dacă nu interesul pentru acest subiect (foarte important, de altfel), toată atmosfera din jur, din ce în ce mai încărcată, ne provoacă. Deja dialogurile despre viitorul președinte – încinse de principalii actanți politici, cei mai interesați de subiect și mai ales de sarcinile pe care le duc în această perioadă – au devenit extrem de pasionale.
L.D. CLEMENT
Despre el (sau despre ei, fiindcă sunt avuți în vedere candidații cunoscuți sau chiar cei presupuși) se discută precum galeriile despre o echipă de fotbal, precum bărbații fugiți de lângă neveste despre o damă dintr-o casă care încă n-are felinarul roș, ca elevii despre noua profă de chimie și ca elevele despre proful de sport (același de anul trecut, dar, parcă, în formă și mai bună), ca gospodinele despre o plăcintă, ca traseistele despre un autotren care încă n-a trecut Bosforul. E al nostru, e deja adjudecat, analizat după strai și după nărav, îi sunt cântărite vorbele de acum și cele de ani în urmă, când nu era candidat și făcea adesea tâmpenii, ca orice om onest și firav în existența sa (dar care nu este candidat!). E totuși al nostru și nu știu dacă ne dumirim cu toții că, oricine ar fi fiind, ne seamănă foarte mult. Până nici el s-ar putea să nu priceapă, cât e el de viitor președinte, cât de mult ne seamănă!
Comentarii