Ca și tine, prietene, mă… scol. Mă scol diminecioară și, ca și tine, bâigui, acolo, o rugă. Nu atât de dare, cât de mulțumită. Nu atât de… cerere, cât de gratitudine. Îmi place să cred – încurajat chiar de… declarația Părintelui Suprem, că fiindu-i noi, după chip și asemănare Lui, înseamnă că, înseamnă că… funcționăm, ființăm pe bază de… neamuri. Și, vorba ăluia de la Bac: Eu îmi apăr sărăcia și nevoile, și neamurile…
Și de-aceea, nu mă prea simț în vinovăție (decât în doze homeopatice), și de aceea nu mă prea cain și nici că să mă umblu și pre-umblu cu capul plecat printre semeni. Cenușa în cap mi se pare doar o reușită figură de stil. Niet! Mă simt bine pentru că, îmi place să cred, între mine și Instanța Supremă (celestă), s-a instalat un raport amiabil de… colaborare. Până la urmă – nu?! – Cel de Sus este Iubire. Baa, împingând lucrurile mai încolo – aș îndrăzni spune – un raport amiabil (ca la, în vogă acum… tamponările auto), un raport de frățietate, slujit de Iubire. Cu dus-întors. De-aceea, nu-mi prea vine să împărtășesc – deie-mi voie cinstitele fețe evlavioase – ideea cu… frica de Dumnezeu. Iertare, dar de câte ori mă gândesc la Dumnezeu numai frică nu-mi este. Nu știu alții cum sunt, dar taman atunci mă năpădesc virtuțile din salba Duhului Sfânt. Răbdare. Smerenie. Umilitate. Mânarea de a face binele, disponibilitatea de a te pune în solda bunătății. Pofta de joc (de la joaca țâncilor) și exuberanța cântului. Iubire și Iertare, chestii de astea…
Pui punct speculațiilor deferente și te mai poftesc o dată, știi c-am mai făcut-o, să asimilezi și tu, pentru o vreme (vei vedea cum te simți), ruga, crezul, Tatăl nostru, până la urmă, de care iau act în fiștecare clipă din zi/din noapte. Nu numai când îți… bolborosești rugăciunea. Încearcă și tu! Și dacă vei avea ceva de păgubit, îți jur că te voi despăgubi. Cu vârf! Și f. b. îndesat…
Comentarii