„A freca menta”, pentru cei care nu cunosc subtextul, supratextul și contextul presupus de această plastică locuțiune verbală, nu are nimic peiorativ la adresa practicanților direcți, nimic obscen sau vulgar, unul dintre reflexele umane atavice care se activează în prezența a ceea ce latinește se cheamă Mentha piperita fiind, concret, acela de a o freca, pentru a mirosi frumos.
Una dintre instituțiile județene perfect inutile, care își găsește și pe întuneric cores-pondent în ceea ce, la mijlocul secolului 19, Titu Maiorescu numea „chestiunea formelor fără fond”, este ATOP Suceava. Un acronim care, în desfășurarea lui pompoasă, poate fi în măsură să bage în boale de la babele fără dinți care fac speculă cu morcovi și ardei într-o piață agroalimentară, până la cei care mușcă periculos de vârtos din liniștea și siguranța cetățeanului: Autoritatea Teritorială de Ordine Publică. Sau nu.
Cu ce se ocupă mai precis această structură, aflată în subordinea directă a Consiliului Județean, înființată prin lege organică (218/2002, a Poliției Române) și care are la dispoziție o căruță de norme metodologice de aplicare (Regulamentul de organizare și funcționare, reglementat de HG 787/2002)? Cu multe și cu nimic, astfel încât cei 12 corifei suceveni, căci la atât se ridică numărul celor plătiți din banul public pentru a face parte din ea, se pot lăuda în orice moment, fără să le fie rușine de ceva și să roșească, aidoma fetelor mari cu acte în regulă de pe teritoriul poveștilor bătrânești: „Avem di tăti!”.
Comentarii