Un punct de vedere

Turbinca lui Voronin

Motto: „Cântecele mele de pierzanie Prevesteau demult acest război…” (Mihai Beniuc, „Toboșarul vremurilor noi”)
Cum trece 1 Mai capitalist (cu mititei, bere și iarbă verde, cu prinsul de cingătoare între patroni și disponibilizați, într-o frăție socială cântată, dar ireală ca un duh), cum se va împlini o lună de la „revoluția de la Chișinău”, care, pe lângă multele și marile ei semnificații scăpate din vedere de gura analiștilor dâmbovițeni, e un semn sigur că și acolo a explodat pașnica mămăligă românească.
 

Pentru zilele de 7 și 8 aprilie, televiziunile au uitat subiectul Becali și s-au repezit flămânde asupra „revoluției” tinerilor de la Chișinău, căreia nu-i găseau culoarea potrivită, dar, ziceau ei, e tot o revoluție, transmisă în direct, ca cea din urmă cu 20 de ani de la noi, din România noastră. De unde până atunci nu știau de Basarabia decât din auzite, dintr-o dată li s-au aprins călcâiele de dragoste pentru frații de peste Prut, vrând să-l treacă și să vadă cu ochii lor asaltul tinerilor studenți și liceeni asupra forțelor de ordine și asupra clădirilor oficiale, a Parlamentului, nu ca să-i ajute pe acei „camarazi”, asaltatori ai bolții albastre, ci ca să le crească audiența. A face din revolta tinerilor de la Chișinău o revoluție, însemnă să nu știi ce-i revoluția, care se sfârșește cu răsturnarea ordinei, până atunci de drept, și preluarea puterii politice. Revolte ale tinerilor au mai avut loc în Basarabia. Să ne amintim de cele organizate de Iurie Roșca, cel care a trădat și s-a dat cu puterea lui Voronin, fapt pentru care era căutat acum, ca să dea socoteală. Acele manifestări au fost pașnice, dar acestea din aprilie curent au mers ceva mai departe și, pentru că nu au avut conducători, au făcut și ei, tinerii, ce era mai ușor de făcut: au aruncat cu pietre, au spart geamuri, au devastat, au dat foc. Lipsa conducătorilor și absența sprijinului din partea celor maturi, a părinților, i-a dus pe tineri în turbinca lui Voronin. Maltratați, stâlciți în bătăi, insultați, amenințați, linșați, omorâți, tinerii, lipsiți de ajutor din partea opoziției interne, lipsiți de ajutor din partea României, a UE, au cedat, au fost înfrânți și umiliți. De ce trebuia să-i apere România? Pentru că acolo, pe clădirea Parlamentului Republicii Moldova (am numit-o Voronia) a fost înălțat un drapel românesc, gest care, așa cum a simțit și Voronin, este de supremă umilință pentru republica independentă, suverană, cu limbă proprie, cu istorie așișderea și, evident, cu o națiune spontanee. Ce-ar trebui să aibă manifestările – uneori violente, care n-au dat bine în ochii lumii – de la Chișinău ca să fie o revoluție? Să fi avut un plan, cu obiective clare, cu cerințe unice. Nu iau în seamă acuzațiile lui Voronin la adresa României, că, adică, se află în spatele evenimentelor din 7 și 8 aprilie. Tot ce spune Voronin izvorăște din antiromânismul lui manifest, din ură și neputință, din incompetența de a-și asuma propriile greșeli care-l duc la situația de a căuta vinovați în altă parte. Faptul că l-a declarat pe ambasadorul român persona non grata și că a refuzat să primească pe noul ambasador spune mult, foarte mult, despre slăbiciunea României, care, deși membră a UE, nu s-a bucurat de la început de sprijinul acestei organizații. Se pare că România încă nu a înțeles că gazul rusesc este mai de preț pentru țările apusene decât România, care le încurcă treburile. Rusia a fost promptă în a lua apărarea regimului Voronin, pe câtă vreme O.S.C.E., U.E., Parlamentul European, dar și N.A.T.O. se mișcă greu și vor un aranjament, cu duhul blândeții. Voronin poate fi liniștit. Nu România este în spatele evenimentelor violente a tinerilor români din Chișinău. M-aș fi bucurat să fie astfel, dar eu știu că România nu e în stare de așa ceva. Amintiți-vă că „revoluția” română n-a fost făcută de români. Românii n-au făcut decât să iasă în stradă, să spargă, să dea foc, să se omoare între ei și nici prin cap nu le trecea că frâiele sunt în altă parte. Declarația președintelui Băsescu, târzie și cam lălâie pe ici, pe acolo, care vorbește de 4 milioane de români în Basarabia, kerosen vărsat pe antiromânismul lui Voronin și al celor 40% rusofoni, fără o bază cu putere economică și militară, este ceva mai mult decât o apă de ploaie. Ei, și ce s-ar fi întâmplat dacă rupeam relațiile cu un stat căruia i-am recunoscut independența din prudență, greșeală și prostie? În același timp le-aș fi recunoscut cetățenia de facto și de iure tuturor celor care dovedesc că sunt și se trag din cetățeni români. Oricum, este o greșeală să sprijinim demersul Republicii Moldova spre U.E. cu un regim opresiv de tip Voronin, așa cum lasă să se înțeleagă din declarațiile ministrului nostru de externe. În altă ordine de idei, dacă mai spune cineva că opoziția de la Chișinău nu-i formată din români sadea, se înșeală amarnic sau are orbul găinilor. Păi, dacă nu se înțeleg între ei, că nu se pot uni nici când e în joc soarta Basarabiei, că dezbinarea e ținută ca marfă de mare preț, înseamnă că sunt români. De ce a dat această opoziție înapoi, a lăsat baltă revolta tinerilor și i-a dat mână liberă lui Voronin, intrând pe făgașul legal? Cum, măi Serafime, măi Filat, măi frate Chirtoacă, unde ați mai văzut voi revoluție legală? Revoluția se legitimează luând puterea, dar pentru asta trebuie să ai un plan, un program, să fii în frunte, să-ți asumi răspunderea, să nu dai din colț în colț și să-ți fie teamă că, Doamne ferește, cade regimul comunist și ce faceți voi cu puterea? Ca și frații voștri întru politică de la București, vă bălăciți în apa călduță a legalității și neimplicării. Voi ilustrați cel mai bine o întâmplare hazlie de pe malurile Răutului (prea multă seriozitate strică, mai bine punem de-o petrecere!), cu tânăra farmacistă și cu clientul mehenghi. Acesta, trei zile la rând, a intrat în farmacie și a cerut chiroane și de fiecare dată i s-a spus că farmacia nu ține, nu vinde cuie și, tot de fiecare dată, farmacista era trimisă într-un loc de unde odată ieșit nu mai ai cum să intri. Exasperată, farmacista îi propune să schimbe rolurile: ea să fie clienta și el farmacistul. Zis și făcut. – Aveți chiroane? zice clienta. – Dar tu, rățetar ai? – N-am. Și iar a trimis-o în locul acela. Vedeți și voi: tocmai „rățetarul” i-a lipsit opoziției de la Chișinău, rățetarul pentru revoluție. Opoziția ar mai avea o șansă. Să nu participe la ședințele Parlamentului, să nu sprijine guvernul, să nu colaboreze în niciun fel, să-i lase pe comuniști să se descurce democratic fără opoziție. Așa ar trebui să facă, dacă, într-adevăr, susțin, sus și tare, că alegerile au fost falsificate. Vă mai amintiți de revoluția din 1905-1907 din Rusia? A fost o repetiție generală pentru revoluția din 1917. Atunci Stolâpin a umplut Rusia cu spânzurători (cravatele lui Stolâpin!). Acum, la Chișinău, se oblojesc rănile, se plâng morții, iar în turbinca lui Voronin încape și opoziția și România. Cred că la Chișinău s-a făcut o repetiție generală.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: