Să ne curățim simțirile ca să vedem pe Hristos !

Sfânta Scriptură, Ceaslovul și cărțile bisericești sunt vechile manuale după care părinții, moșii și strămoșii noștri s-au „luminat” și din care a izvorât „tot darul desăvârșit”, care nu este altceva decât inspirația venită ca binecuvântare de sus, „de la Părintele luminilor”.
 

Prin aceste „izvoare de îmvățătură” Dumnezeu pregătește pe om pentru Împărăția Sa veșnică, îi dă lecții de viață, adică îl povățuiește ca pe un învățăcel și lucrează în mintea lui ca să primească binefacerile învățăturii, astfel încât să poată lucra binele în numele Său. Cum vremurile au trecut și omul s-a luminat, a devenit filosof și cunoscător în toate; cel dintâi pas pe care l-a făcut a fost să se dezlipească de Cel care l-a dăruit și „l-a ținut de mână ca să nu se lovească pe piatră piciorul lui”. Și nu numai atât, s-a ridicat cu mintea împotriva Celui care i-a dat mintea, ajungând până acolo încât să nege vehement existența Dumnezeirii. Un oarecare dintre cei ce mai păstrau în suflet credința, aflându-se în grea cumpănă și neînțelegându-se pe sine, a zis că „Dumnezeu l-a părăsit pentru că s-a mâniat pe el” și de aceea a venit asupra sa necazul, dar altul mai cuminte i-a răspuns: „Nu Domnul este mâniat pe el, ci el s-a mâniat pe Domnul!”1. S-a ajuns și aici, adică la vremea când omul s-a mâniat pe Domnul și a pornit război împotriva Lui, când „lumina din om s-a făcut întuneric” și nu mai vede, nu mai poate crede sau crede în bazaconii de tot felul. Ba, mai mult, deși lumina din el s-a făcut întuneric, bietul om crede că acest întuneric al cunoaș-terii este taman lumina cea adevărată și… bate câmpii. Adică în loc să răspundă chemării Domnului: „Vino după Mine!”, el lovește mâna care binecuvântează și se răstește: „Lasă-mă în pace, că știu ce am de făcut!”… și face ce-l duce capul. Sf. Scrip-tură ne spune că așa a făcut omul pe vremea Turnului Babel, că „era în vremea aceea în tot pământul o singură limbă și un singur grai la toți… și au zis unul către altul: „Să ne facem un oraș și un turn al cărui vârf să ajungă la cer și să ne facem faimă înainte de a ne împrăștia pe fața a tot pământul!” (Gen. XI, 1 și 4). Doamne, cum ia mândria mintea omului și ce poate să facă din el! Care a fost urmarea acestei mândrii cu care omul îmboldea cerul? Ni se spune că „atunci Domnul s-a pogorât și a zis: …să amestecăm limbile ca să nu se mai înțeleagă unul cu altul… și de aceea s-a numit cetatea Babilon…” (Gen. XI, 6 și 7-9). Cum vremurile sunt ciclice, semeția omului de atunci se repetă în zilele noastre. Oamenii s-au umplut mai mult ca niciodată de mândrie. În acest context, a apărut… Bill Gates, născătorul erei computerilor și a tehnologiei, care acum are în stăpânire „toate mințile”, de nu mai poți deosebi învățătura cea sănătoasă de cea bolnavă, dar și „toate simțirile”. Sigur, și de această dată, de cele mai multe ori, bolnave și cu iz de… bordel. Era destul? Da de unde! A mai apărut ceva și mai și, i se spune „cip biometric”, adică ”Radio Frequency Identification Device” – prescurtat RFID, care folosește numărul 666 și ne-a aruncat în plină Apocalipsă, cipul fiind „unealta” fiarei, cea care „îi silește pe toți… ca să-și pună semnul pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte, în-cât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde…” (Apoc. XIII, 16-17). Și iată-ne din nou în situația de a alege una din cele două căi despre care vorbea Mântuitorul: una este Calea vieții, pe care ne-o supune actului propriu de voință și o recomandă celor ce cred, zicând: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze”, la care adaugă promisiunea „și Eu vă voi odihni pe voi!”, dar este strâmtă și colțuroasă, cu spini și cu capcane care te lasă în zdrențe până treci dincolo. Cealaltă, calea morții, largă și cu flori ca la Grădina botanică, cu alei bătătorite și cu fântâni arteziene care-i răcoresc pe cei înfierbântați de vin și de plăceri. Sf. Ioan spune: „Aici este înțelepciunea”, și adaugă apoi: „Cine are pricepere să socotească!” (Apoc. XIII, 18). Acum suntem în plină socoteală, ne dăm cu părerea și… cam atât. Adică „prindem” ideea și o întoarcem pe toate fețele, dăm fuga la Apocalipsă și citim: „Cine este asemenea fiarei și cine poate să se lupte cu ea?”, că „ea și-a deschis gura sa spre hula lui Dum-nezeu, ca să hulească numele Lui și pe cei ce locuiesc în cer. Și i s-a dat să facă război cu sfinții și să-i biruiască și i s-a dat ei stăpânire peste toată seminția și poporul și limba și neamul…” (XIII, 4 și 6-7) ca, după aceea, să întoarcem privirea în toate păr-țile să vedem pe cineva făcând ceva pentru ca să facem și noi după el, dar… dacă ce face el nu-i bine? Ei, acum e altceva, acum vine la mâna noastră și-l „desființăm” fără a sta prea mult pe gânduri. Așa s-a întâmplat cu „proorocia” vrednicului părinte Iustin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă; el s-a îngrijorat pentru noi și ne-a chemat la priveghere ca să nu ne „prindă” vestea pe nepregătite și noi devenim extremiști, el ne cheamă să luptăm prin credință pentru mântuirea sufletului și noi ne gândim la trup, socotind că „nu mai putem vinde și cumpăra” ca să ne întreținem viața. De fapt aici este problema – viața aceasta, dar fără a înțelege că raportarea Apocalipsei numai la salvarea vieții acesteia este o greșeală, cum tot o greșeală este „toată năzdrăvănia” care se „coace” în noul Turn Babel al Europei, acolo unde „mintea vrea să ajungă până la cer ca să-l înțepe pe Dumnezeu”. Acest nou Turn Babel se ocupă de viața pământească și de aceea toate legile sau, cum le numesc ei, directive, dărâmă „gardurile” bunei-cuviințe, a smereniei și iubirii sufletești, ca Satan din vremea lui Iov, și slobozesc pe oameni în lupanare, taverne și bordeluri, iar dacă unii nu au înclinații spre astfel de locuri, atunci îi împerechează bărbat cu bărbat și femeie cu femeie, tată cu fiică și mamă cu fecior, la „altarul zeului desfrânării”. Spun cunoscătorii că prin cipurile biometrice, fie că sunt „la purtător – pe mână ori pe frunte” sau pe documente, asta nu este prea important, „cineva” te controlează și-ți violează intimitatea, de parcă „cel ce împlinește Legea” are a se teme de ceva. A, că înclinația și dorința de a controla lumea este reală, aceasta nu-i o noutate, pentru că o știm de pe vremea când se lăuda diavolul în pustiul Carantaniei ispitind pe Mântuitorul, că arătându-I lumea zicea: „Toate sunt ale mele și Ți le dau dacă mi Te închini!” (Luca IV, 6). Astăzi vor să controleze lumea, de acolo, din turnul de fildeș al Babilonului (de la Bruxelles!?), pun cipuri biometrice și alte năzdrăvănii pe toți și pe toate, întâi cailor, catârilor, vițeilor, mieilor și altor dobitoace, apoi omului, care s-a întors la comportament de necuvântător, iar dacă a făcut-o, își merită cipul, nu-i așa? Cineva aducea ca argument împotriva cipurilor ceva de genul: nu-i constituțional, nu-i democratic, nu s-a realizat dezbatere publică… Dragii mei, da’ când L-au scos pe Dumnezeu din ființa lor, când „L-au trimis la culcare”, iertați-mi formularea, când s-au ridicat „cu forța legislației democratice” împotriva Lui, o fi fost constituțional și democratic? Aș, Babilonul a poruncit și toți s-au executat, pentru că numai așa se poate explica cum se impune unei țări creștine, în care 87 la sută se declară ortodocși, să accepte căsătorii homosexuale și incestuoase. Cred că acestora, fiind foarte minoritari, le trebuie cip ca să-i poată număra! Deh, fac și eu haz de necaz… biometric, dar situația este gravă și a venit vremea să alegem cărui domn slujim. Știm că Mântuitorul a lăsat libertatea ca fiecare să aleagă pe Unul sau pe altul, ca să-și închine viața aceasta, așa ca în programa de învățământ, care ne spune că ora de religie este opțională. Dar acum a venit vremea să apucăm pe o cale sau pe alta, să slujim lui Dumnezeu în mod real ca să poată face „socoteala cu datornicii Săi” și, după caz, să le spună: „Bine, slugă bună și credincioasă…, intră întru bucuria Domnului tău!”. În acest sens problema cipurilor și a altor „invenții” care vor mai fi „implementate după directivele europene” va fi „piatra de poticnire” pentru unii, ca să se poată ști ai cui suntem. Pentru că toți cei 87 la sută care s-au declarat creștini ortodocși „au fost ceruți de Satan ca să fie cernuți ca pe grâu” și unii vor încăpea printe ochiurile sitei împletite cu legislația libertinajului, incestului, homosexualității, cipului și altele, care la un loc adunate fac 666, adică „sex, sex, sex”, cum se spune latinește, adică senzualitate! Eu cred că despre această „socoteală și înțelegere” vorbea Sf. Ioan în Apocalipsă, că prin el Dumnezeu ne atrage atenția: „Iată de mai’nainte am spus vouă…, ca să nu vă poticniți ca ceilalți care nu au nădejde”. Și mai cred că suntem în plină vreme a alegerii. Întrebarea care se pune: Vom ști să alegem? Vom putea renunța la ceva pentru Dumnezeu? Poate cipul este o chemare la renunțare, vorba sinodalilor noștri, care spun că „pașaportul nu-i obligatoriu”, ci este tot atât de opțional ca și credința în Dumnezeu, dar vom vedea! Iată de ce, încă din titlu, am repetat chemarea din cântările Învierii: „Să ne curățim simțirile”, adică să revenim la moralitatea creștinească dacă am luat-o razna, pentru că numai așa mai avem posibilitatea ca „să-L vedem pe Hristos!”. Și,văzând pe Hristos, să putem înțelege Apocalipsa, care ne spune că „Aici trebuie minte care are înțelepciune” (cap. XVII, 9), că minte au mulți, dar înțelepciune doar cei dăruiți de Dumnezeu. Vă poftesc să faceți un exercițiu, analizând următorul cuvânt: „Pentru că din vinul aprinderii desfrânării ei (fiarei, n.n.) au băut toate neamurile, și împărații pământului s-au desfrânat cu ea și neguțătorii lumii din mulțimea desfătărilor ei s-au îmbogățit!” (Apoc. XVIII, 3). Dar ca să vă fie mai ușor adaug: „Iar femeia (desfrânata – n.n.)… este cetatea cea mare care are stăpânire peste împărații pământului…” (Apoc. XVII, 18) și „Cine duce în robie de robie are parte…, aici este răbdarea și credința sfinților!” (Apoc. XIII, 10). Și iată cum ne-am întors la cuvântul Scripturii, care spune: „Cel ce crede nu este judecat, pentru că a crezut în Unul născut, Fiul lui Dumnezeu” și nu „s-a închinat fiarei”. Aici este cheia cu care se deschide ușa Împărăției lui Dumnezeu, să nu te închini fiarei, adică satanei, așa cum ne-a arătat Mântuitorul în pustie, că l-a sictirit și i-a spus: „Mergi înapoia mea, satană!”. Dar noi suntem duplicitari, vrem „să avem și buzele unse și slănina în pod”, vorba românului; or, se pare că de acum trebuie „să alegem cărui Dumnezeu slujim” și al cui cip ni-l punem. Un confrate, „cu multă glagorie la cap”, a scris așa: „Acum a venit drăcovenia asta cu pașapoartele biometrice, care au un microcip”, „oamenii nu știu însă că cipul are o antenă care intră pe frecvența controlorului și se activează numai de la o distanță de sub 10 cm de cititor și poate fi citit numai când pașaportul este deschis (dar eu cred că nu-i chiar așa, că, zic specialiștii, se poate citi de la 10 și chiar 100 m). Numai că – lucrul dracului! – la barele de identificare este trecut numărul fiarei, 666! Care a băgat spaima în lumea care știe de apocalipsă. Oare câți oameni cunosc însă că pe codul de bare al ambalajelor atâtor produse de tot felul se află… cifra 666? Dar le consumă fără teamă!”2 Pfui, și eu care credeam că se vede din satelit și că „te ia ca din oală”! Dar parcă poți să mai știi… Și chiar de-ar fi așa, se întreabă confratele, „după ce vor afla, nu vor mai mânca?”. Ei, ce spui, dragul meu cititor? Ne temem de fiara apocaliptică, dar aceasta nu vine cu putere dintru ale sale, ea are putere pentru că „i s-a dat ei stăpânire peste toată seminția și poporul și limba și neamul” (Apoc. XIII, 7), și știți pentru ce? Ca să se „aleagă neghina de grâu”, drepții de păcătoși, „oile de capre” și fiii luminii de fiii întunerecului de la sine! Dealtfel, acesta-i sensul cuvântului potrivit căruia Judecătorul „îi va despărți pe unii de alții” (Mat. XXV, 32), pentru că această lucrare o va face prin conștiința fiecăruia, conștiință care de această dată „va fi pe bune” – cum se exprimă astăzi cel mai des o anume „elită” –, ca să arate o judecată dreaptă. Pentru o mai bună înțelegere, Evanghelistul folosește comparația și zice că „faptele se vor vedea ca într-o oglindă”, iar în aceste condiții conștiința nu are de ales decât ră recunoască realitatea, să îndemne pe fiecare către locul pe care-l merită, „după cele ce a făcut în viață”! Sf. Ap. Pavel ține expres să atragă atenția despre lucrarea antihristului, numit „fiară” și pecetluit cu numărul „666”, și zice că el „se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu, sau se cinstește cu închinare, așa încât să se așeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu”. Iar acesta va „lucra până va sosi ziua Domnului” și va aduce cu sine „lepădarea de credință…, prin fiul pierzării” (II Tes. II, 3-4). Eu nu zic, Doamne ferește, că cipul biometric n-ar fi o unealtă în mâna „fiului pierzării”, dar acesta va avea efect și putere numai asupra acelora care-și deschid larg ușa ca să poată intra vrăj-mașul, că și „soiul acesta de drac” poate fi scos „cu post și cu rugăciuni”, nu-i așa? În toate trebuie să avem grijă mai întâi de suflet, și eu cred că biometricalele nu pot ucide sufletul dacă nu te supui lor, ele pot ucide trupul, dar pentru asta nu trebuie să ne temem. Mântuitorul ne spune răspicat: „Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeți-vă mai curând de Acela care poate și sufletul și trupul să le piardă în gheena” (Mat. X, 28). Or, preocupările noastre de azi se referă mai mult la cele trupești, ceea ce, drept să vă spun, ne cam descalifică. A „țipa ca din gură de șarpe” nu-i potrivit pentru un adevărat credincios; el trebuie să se lupte cu „împărăția întunericului” și cu „fiul pierzării” în ființa sa pentru a nu se lăsa doborât, iar aceasta o vor face chiar și cei doi sfinți care încă nu și-au primit moartea trupului, Enoh și Ilie. Ei se vor război, vor fi omorâți „și trupuriloe lor vor zăcea pe ulițele cetății celei mari, care se cheamă, duhovnicește, Sodoma și Gomora și Egipt, unde a fost răstignit și Domnul lor!” (Apoc. XI, 8). Ceea ce este cu adevărat de ținut minte este faptul că „locuitorii de pe pământ se vor bucura de moartea lor și vor fi în veselie și își vor trimite daruri unul altuia…” (Apoc. XI, 10), sau poate vor merge la… concert, sau… acolo unde-i îndrumă cipul, poate! Cert este că de la adevărații credincioși Dumnezeu se așteaptă „să stea ca să nu cadă”, să se jertfească, să-și ducă războiul cu păcatul care și-a înfipt rădăcinile adânc în om. Și dacă am socoti rădăcinile păcatului măcar cât realitatea unui cip – cu care acum s-a pornit războiul –, apoi abia atunci am avea parte de un război adevărat în trupul nostru! Aceste considerente mă fac să închei tot cu un cuvânt din cântările Învierii: „Ridică ochii tăi… și vezi!” că un cip nu te poate opri de la rugăciune și de la post, care dau sens și valoare sufletului, pregătindu-l pentru „un cer nou și un pământ nou”…, în care „se va șterge orice lacrimă… și moarte nu va mai fi!” (Apoc. XXI, 1 și 4). Dar noi, ca niște negustori adevărați ce suntem, vom întreba: Doamne, nu s-ar putea ca să nu bem paharul acesta? Răspunsul îl găsim în Ghetsimani, acolo unde El a îngenuncheat și s-a rugat ca, „dacă este cu putință, să treacă paharul”…, dar n-a fost, și l-a băut până la capăt…, pe dealul Golgotei, la Cruce…! Vom vrea noi, oare, să-l bem sau ne împiedicăm de un cip, prin care pot fi văzute din satelit năzdrăvăniile pe care le facem? Pr. IONEL FILON 1 Bâlciul deșertăciunilor 2 Sava Bejinariu, „Pașaport cu numărul fiarei“, Crai Nou nr. 4951, din 23 ianuarie 2009, pag. 1.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: