George Grigorovici – participant la Actul unirii din 1918

În familia învățătorului Vasile Grigorovici, originar din Horodnic, la 4 mai 1871, în Storojineț, s-a născut George. A urmat cursurile primare în satul Horodnic, iar între anii 1885-1892 pe cele secundare la Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi”.

 

Studiile de medicină le-a urmat în Austria și Elveția. În anii studenției a fost atras de ideile mișcării socialiste, atunci în mare vogă în țările europene. După ce a pus bazele „Asociației pentru popularizarea științelor sociale” și ale Societății „Viitorul”, George Grigorovici devine redactor al ziarului „Volkspresse”, dar și fondator al revistei „Lupta”, care a apărut în perioada 1908-1911. Ca deputat în Parlamentul de la Viena, a reprezentat cu demnitate interesele mișcării socialiste și pe cele ale românilor din Buco-vina, până în anul 1918, când și Bucovina s-a unit cu România, eliberându-se de sub dominația habsburgică. Înțelegând că progresul social, ca și cel național, depind de democratizarea socie-tății, de unitatea muncitorilor, indiferent de naționalitate, George Grigorovici a urmărit strângerea legăturilor cu muncitorii și socialiștii din Regat și din teritoriile aflate atunci sub ocupație străină. În cuvântarea ținută la 2 octombrie 1918 în fața Parlamentului din Viena, George Gri-gorovici a arătat că unirea Bucovinei cu Româ-nia reprezintă o necesitate istorică. „Noi, româ-nii din Bucovina, social-democrați cum ne numim, declara George Grigorovici, avem doctrină națională, nu una naționalistă; …o doctrină națională reprezintă interesul pă-turilor largi ale poporului, a maselor, a muncitorilor, a funcționarilor, a tuturor celor care trăiesc din muncă…”. A sprijinit Unirea pe toată durata înfăptu-irii ei, iar după Unire a susținut și a participat la profunde transformări sociale și economice. A susținut înfăptuirea reformei agrare, nevoia dezvoltării democrației române și a respins ideea “socializării pământului”, ca nefirească și împotriva intereselor țăranilor. Militantul social-democrat a fost ales deputat și în Senatul României Mari în 1920. La Congresul de la Ploiești din 19-20 iunie 1921 a fost ales președinte al Federației Partidelor Socialiste din România, iar între anii 1936-1938 a fost președintele Partidului Social-Democrat. În 1948 a refuzat să accepte unificarea dintre comuniști și social-democrați într-un așa numit Congres de unificare. După o viață exemplară și o activitate politică de marcă dedicate dezvoltării social-democrate și a democrației în Bucovina și apoi în România Mare, George Grigorovici își află sfârșitul în atmosfera prigoanei comuniste (moare la 18 iulie 1950). El este fratele mai mare al scriitorului bucovinean Em. Grigorovitza.