Iaslovăț, comună în care mai domină imaginea lui Emil Bodnaraș

Desprinderea de Milișăuți, un câștig uriaș
Chiar dacă desprinderea de Milișăuți s-a făcut de scurt timp (5 ani), câștigul sau, mai bine zis, câștigurile pentru nou-înființata comună Iaslovăț sunt apreciate ca fiind mari. Cei aproape 4000 de locuitori ai așezării au dorit independență administrativă, iar acum nu le pare rău. De ce? Pentru că, așa cum plastic se exprima dl Ion Cotoară, primarul comunei, „cămașa este, totdeauna, mai aproape de corp decât haina”. Pentru a înțelege mai bine vorbele sale, a venit cu câteva argumente demne de luat în seamă: „Fără a aduce vreo critică cuiva, trebuie să recunosc, mai ales că am fost viceprimar la Milișăuți, că fondurile într-o comunitate sunt îndreptate, de regulă, spre localitatea de centru. Or, investițiile în sate sunt tot mai puține, situație resimțită la Iaslovăț. Fiind, acum, unitate administrativ-teritorială de sine stătătoare, ne administrăm cum știm mai bine veniturile, ne gospodărim fondurile repartizate și luptăm să promovăm cât mai multe programe în interesul comunei.”
 

Omul sfințește locul Când s-a angajat în luptă pentru a deveni primar, dl Cotoară spune că nu a făcut-o în ideea de a câștiga mai mulți bani. Avea omul o afacere a sa, o brutărie renumită în zo-nă, cu o rețea de magazine, gospodărie mare, frumoasă, nu avea de ce să se plângă. Dar nu se împăca cu gândul ca Iaslovățul, așezare bine cunoscută în județ, să nu revină la statutul de comună. Așa că, împreună cu mulți alți cetățeni din sat, a luptat pentru… des-părțire și a avut câștig de cauză. Ce a însemnat aceasta? Multe. În primul rând, promovarea unor programe ce au adus fonduri pentru nou-înființata comună. Astfel, aflăm, au fost reabilitate și aduse la standarde europene Școala Nr. 2 și grădinița de copii din locali-tate. Cu bani de la Banca Mondială, s-a reușit aducerea în comună a 20 de calculatoare, scannere, cameră video, videoproiectoare etc. Școala Nr. 1 are, la această dată, 10 cal-culatoare. În scurta perioadă de când s-a semnat „certifica-tul de naștere” al comunei, s-au reparat biserica ortodoxă și casa parohială, iar pentru re-pararea și modernizarea unor drumuri comunale (drumul de la Iaslovăț la Bodnăreni este spre final de betonare pe 3,25 km) s-au alocat 24 miliarde de lei vechi. După cum am aflat, în prezent, există programe în derulare pentru construcția sau reconstrucția unor poduri și podețe (18,5 miliarde de lei vechi). N-a fost omisă nici ali-mentarea cu apă a așezării, printr-un program promovat împreună cu orașele Milișă-uți, Cajvana și comunele Ar-bore și Todirești. Dl primar Cotoară, „omul care sfințește locul”, cum mi l-a caracterizat un localnic, a ținut să ne vor-bească și despre un program, în valoare de 2,5 milioane de euro, prin care urmează să se modernizeze 4,2 km de drum, și să se reabiliteze căminul cultural. Dacă e să vorbim de viitor, merită spus că, la Iaslovăț, mai mult ca în alte părți, edilii au știut ce vor și au făcut proiecte ce vizează investiții importante în folosul obștii. Nu vom face un in-ventar al acestora, dar cert este că ceea ce s-a realizat în această localitate în 5 ani nu se realiza nici în 30 de ani dacă Iaslovățul rămânea un simplu sat. Cu toate acestea… …Durerile oamenilor încă mai persistă După inundațiile înregistrate nu de mult în județul nostru, la Iaslovăț au fost distruse, aproape complet, 4 case. Despre alte pagube, ce să mai vorbim… Deși pe aici puhoiul a fost deosebit de mare, oamenii nu s-au plâns și nu au cerut de la nimeni ajutor. Ei s-au bizuit pe puterea locală, pe cei care le-au cerut votul și au fost aleși. O echipă pe care o găsim bine închegată, primar, viceprimar, consilieri, care, uitând de cu-lorile politice, au rezolvat problema. Au fost mobilizați toți meseriașii din comună, care, împărțiți în patru echipe, au de construit 4 case care vor fi terminate în curând. Dar ne-cazul cu apele nu este singurul. La Iaslovăț, ca în majoritatea localităților rurale din județ, cei care se ocupă de agricultură, chiar dacă muncesc zi-lumină, duc greul. Anul acesta, producția de legume este slabă. Cea de cartofi, la fel, iar statul nu-i ajută cu nimic pe agricultori. Anul trecut, când au fost cartofi din belșug, nu i-a cumpărat nimeni, chiar dacă se vindeau, de râsul lumii, și cu 10 bani/kg. Neavând ce face cu ei, mulți gospodari i-au aruncat la rampa de gunoi! Aceasta, în timp ce în țară s-au importat cartofi din alte state (?!). Din acest motiv, anul acesta, nu-meroase suprafețe de teren au rămas necultivate, sursa de venit al oamenilor fiind, de regulă, cei 100 – 200 de euro pe care îi trimit copiii aflați la lucru în Italia, Spania, Belgia, Germania etc. Emil Bodnaraș, un personaj controversat Iaslovăț, o așezare frumoa-să, cu gospodari vrednici, cu multe case mari, de tip vilă, cu multe, multe flori. O așe-zare în centrul căreia, chiar în fața căminului cultural, tro-nează statuia lui Emil Bod-naraș, om cu funcții înalte în partid și în stat, în vremea comunismului. Acest aspect a fost mult mediatizat, mulți oameni, chiar din localitate, l-au contestat pe fostul dem-nitar, dar acesta a avut și are și foarte mulți susținători. Județul Suceava îi datorează lui Bodnaraș existența; Câm-pulung Moldovenesc – liceul militar; drumul strategic, betonat, de la Sucevița, peste Ciumârna, până la Sadova. La Iaslovăț, sat de care era legat sufletește și unde își doarme somnul de veci, Emil Bodna-raș a făcut să se construiască unul dintre cele mai mari și mai arătoase cămine culturale din județ. Tot datorită ajuto-rului său, în perioada 1975 – 1978, când credința oa-menilor în Dumnezeu era marginalizată, cu sprijinul lui s-a refăcut și extins biserica din Iaslovăț. „Adevărul e că a ținut la comuna noastră. Oamenii mai în etate știu acest lucru”, ne spunea primarul. „Unii, mai ales din afara comunei, m-au întrebat de ce nu-l dau jos. Atâta timp cât nu eu l-am așezat acolo, consider că nu am acest drept. Lăsăm să-l judece timpul, istoricii, cu cele bune și cele rele”. Până atunci, oamenii îl privesc ca pe un om care a ajutat satul lor. E treaba lor. În Rusia, unde ororile comunismului au fost de neînchipuit, statuile țarilor, care au condus țara cu sabia în mână, tăind multe capete și vărsând mult sânge, nu au fost clintite din loc din punctele centrale ale marilor orașe. Nici cele ale unor bolșevici de talia lui Lenin, Stalin, Troțki etc. Este datoria istoriei să-i judece și să-i condamne dacă au greșit. Până atunci, vrerea oamenilor trebuie respectată.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: