A greșit sau nu Sorin Avram ?

 

Jurnalistul Sorin Avram, omul care în perioada 1991 2000 a dat ora exactă în materie de politică locală în județul Suceava, a fost curtat de două partide, PSD și PD-L, să candideze într-un colegiu electoral la alegerile generale din toamna acestui an. Din punctul de vedere al lui Sorin Avram, lucrurile sunt onorante. Din punctul meu de vedere, situația nu este însă prea în regulă cu politica din județul Suceava. Să vă spun de ce: pentru că nu mi se pare normal să încerci să „pervertești” un om arătându-i că poate ajunge demnitar al României numai din dorința de a mai trece în contul partidului un post de parlamentar câștigat în județ. Era clar pentru mulți și a fost destul de clar și pentru Sorin că și PD-L, și PSD jucau o carte câștigătoare; însă nu și Avram. Pentru jurnalistul sucevean ar fi însemnat o perioadă în care ar fi trebuit să împartă bucata de pâine politică fie cu cei pe care i-a criticat în PSD, fie în PD L. Și asta nu se prea face. Ce nu pricep eu este de ce liderii politici județeni nu înțeleg că presa nu este neapărat un dușman și că dacă te ai bine cu unii oameni din presă nu înseamnă neapărat că ai câștigat ceva?! Mass-media locală a săvârșit și va mai face în continuare greșeli, promovând, pentru un pumn de galbeni, oameni politici care nu ar trebui să existe în peisajul sucevean. Vina nu e în totalitate a presei, ci aparține și opiniei publice, care nu sancționează la timp tentativele de a se iți în peisajul politic de top a unor oameni ce nu au ca bază de lucru principiile, ci doar dorința de afirmare. Faptul că PSD și PD-L apelează la oameni din mass-media locală pentru a fi alături de ei înseamnă că au o mare problemă. Înseamnă, în primul rând, că au nevoie de imaginea oamenilor din presă și în al doilea rând înseamnă că nu au oameni. Și asta e foarte grav, pentru că demonstrează că grija principală a celor care formează „clica” de lideri județeni nu a fost în ultimii 10 ani decât ajungerea la putere, pe o funcție babană, bine plătită și nicidecum să lase ceva în urmă. Iar acel ceva ar fi trebuit să fie o mână de tineri bine pregătiți și care să împartă aceleași principii și idei cu liderul lor. Însă nici la PD-L și nici la PSD nu există așa ceva. Nu există dorința de a da drumul la performanță internă, la progres. La cele două partide, bisericuțele pe interese sunt singurele monede de schimb. Mare păcat! Pe de altă parte, sunt mândru că Sorin Avram a refuzat să intre în politică. Mi-a fost și îmi mai este și acum un exemplu de cum poate fi un om corect, atunci când vrea, cum pot fi spuse unele lucruri fără să deranjeze, deși personajul respectiv, la care se face referire, ar trebui să se sinucidă după ce aude ce părere există despre el pe piața presei. Sorin Avram va continua să mă inspire și să fie un exemplu pentru „jurnaliștii” făcuți la apel de seară prin anunțuri date la mica publicitate în ziarele sucevene.