La mica ciupeală

Gata! Tricolorii vin acasă. Calificarea în sferturile de finală a fost o alarmă falsă. Când ne așteptam să avem cele mai mari emoții, nu am avut niciuna. Când aveam cea mai mare nevoie de tupeu, de atitudine, atunci am fost cei mai blegi de pe pământ. Olanda și-a ținut cuvântul și a băgat echipa a doua! Nici măcar așa nu am reușit să înscriem și să câștigăm un meci în care nu aveam nimic de discutat cu nimeni. Un meci în care trebuia să ne luăm adversarii pe sus. Cu fulgi cu tot! Am văzut un Mutu, permanent nemulțumit. Chivu… Care Chivu? Cociș… Cine? Bănel… Un permanent și ineficient “du-te – vino, vino – du-te….”.

 

Pițurcă și-a arătat și el limitele. A fost inert. Adică în tonul echipei. Nu a avut nici cea mai mică reacție după ce Pirlo a marcat contra Franței și România era deja pe locul 3. A început defensiv un meci pe care trebuia să-l câștige. Sigur s-a gândit că Franța și Italia vor face 0-0, și noi tot 0-0 și să ne calificăm așa, pe furiș, cum ar zice Bölöni. Dar, cu o echipă de salahori, fotbalul nu poate fi păcălit de prea multe ori. Sper că de asta s-a prins și Piți. Am fost patetici. Ne-am mulțumit să jucăm contra batavilor la mica ciupeală. Am așteptat milă și am primit palme. Pumni. Picioare. În aceste condiții nu meritam să mergem mai departe. Ce mai rămâne acum? Doar emoția de a fi prezenți la un nou turneu final. Rămân mi-ile de români care au susți-nut naționala ca niciodată. Și-atât! Aaaa, mai rămâne mentalitatea bolnavă a fotba-listului român… CRISTIAN MARCU