Răpirea din… Rădăuți

„Veniți la covoare! Covoare ieftine pentru toată lumea!”, se auzea adesea printre blocuri vocea puternică a unei femei de etnie romă, venită tocmai din Ardeal. Rădăuțenii ies la ferestre, unii interesați, alții amuzați de modul acesta de negustorie, care ține parcă de se-colul trecut. Femeii nu-i pasă de prejudecăți, de vreme ce din când în când apare câte un cumpărător, amator de chilipiruri. Cărându-și covoarele atârnate pe spate, voinică și dispusă la negocieri, femeia ignoră arșița verii. Uneori chiar are norocul să întâlnească vreun cumpărător pe care burghezia de timpuri noi, plusată de comoditate, îl determină să achiziționeze un covor sau – de ce nu? – o carpetă cu „Răpirea din Serai”…

 

Bazarurile sunt situate tocmai la „diavolul în praștie”, vorba unui mucalit, așa că un covor adus la ușă, plușat și ieftin, chiar că merită cumpărat… Dar să vedeți trai pe vătrai la Rădăuți (dumneavoastră care credeți că în municipiul acesta nu există emancipare!), gospodinele au început să facă și ele comenzi, așa că mâncarea sosește gătită la portiță… Firmele specializate în livrarea la domiciliu încep să se calce pe picioare… Totuși, singura care nu are concurență deranjantă este femeia cu covoare. Chiar așa: Veniți la covoare, oameni buni, și chiar dacă nu vă plac imaginile cu răpirile din serai, cine știe dacă nu veți fi răpiți de vreun rădăuțean ori vreo rădăuțeancă… Oricum, Rădăuțiul este orașul tuturor posibilităților!