Profesorul Costache Albu la 70 de ani

Imaginea profesorului Costache Albu prinde contur din ce în ce mai mult odată cu trecerea timpului, amprenta lui se accentuează din an în an. S-a născut la 20 mai 1938 în satul Valea Bourei, un sat pitoresc, cu un farmec aparte. Fiul lui Ioan și Maria Albu, cel mai de seamă fecior al familiei Albu Ioan, a avut șase frați: Petru, Mina, Dumitru, Mircea, Ileana și Aurica. Tatăl Ioan era un gospodar aparte, fiind proprietar a 17 ha de pământ dintre care 7 ha la Boroaia și 7 în comuna Dolhești.

 

Era înconjurat de griji și nevoi, iar cea care-l ajuta în gospodărie era harnica soție Maria, o femeie modestă, cu calitățile fundamentale ale omului simplu de la țară, în care se înseninau cultul pentru adevăr și dreptate, respectarea legilor strămoșești și a datinilor, calități transmise și fiului Costache. Tatăl era un om puternic, înalt, cu cămașă lungă încinsă cu un brâu la mijloc, cu ițari și opinci, cu pălărie neagră pe cap. Era o fire comunicativă și pasională, meșter la vorbă, cinstit și mândru, harnic și priceput, autoritar dar corect și prompt. Locuia cu soția Maria într-o casă tradițională, cu fânărie, cu grajd și avea trăsură cu cai, căruță cu doi boi, oi și multe multe obligații, din zori și până-n noapte, pentru a le împăca pe toate, iar mai târziu a fost și proprietar de moară pe malul Șomuzului Mare. Copilăria și-a petrecut-o în satul Valea Bourei. Școala primară a făcut-o în Valea Bourei cu învățătoarea Ana Marian, a urmat gimnaziul la Dolheștii Mari, Liceul „Nicu Gane” Fălticeni, iar facultatea de geografie la Universitatea „Al. I. Cuza” Iași. A funcționat ca profesor și director la Școala Generală Cornu Luncii, Suceava, apoi o bună perioadă ca profesor și director la Școala Generală Manolea, s-a transferat la Școala Generală Dolheștii Mici și, în final, s-a titularizat la Școala Generală Dolheștii Mari, unde a desfășurat activitate deosebită până la pensionare. Și-a construit o casă frumoasă în Valea Bourei cu harnica învățătoare Maria, având doi fii, Iustin și Ovidiu. Ca dascăl, a fost inspirat de emoții puternice, profesiunea i-a transformat numele într-un simbol al celor mai pure aspirații din școlile mediului rural unde a funcționat. Activitatea la catedră a fost remarcată de colegi, de părinții elevilor și apreciată de personalități în materie de la Inspectoratul Județean Suceava și ale Ministerului Educației și Științei. Faima de profesor complet, de gospodar și cetățean deosebit a fost binemeritată. Obiectul geografia pe care l-a predat i-a permis să utilizeze un limbaj pasionant, plastic, în care fiecare lucru căpăta o formă corporală. În fața hărții avea o adevărată magie asupra elevilor, asupra lucrurilor având un zâmbet enigmatic, simplu, discret care fermeca. Firea lui vulcanică se tempera treptat până la adânca liniște a murmurului de izvor cristalin. Ca profesor a crescut în timp în îndrăzneală și puterea de pătrundere exemplificând idealuri umanitare clasice și înalte calități ale experienței de viață. Avea virtute, responsabilitate socială, puncte de vedere, înțelegere pentru lucrurile din școală, vorbea deschis despre condiția grea a omului de la catedră cu o cutezătoare dragoste de adevăr și o subtilă intuiție psihologică, era plin de idei, de soluții practice, nu-i era frică de nimic. Uneori, asaltat de greutăți, de îndoieli, lovituri ale sorții – decesul părinților și moartea fraților – nu-și pierdea cumpătul, echilibrul, mândria de a rezista, dovedindu-se integru, un om puternic de acțiune, în special pentru comunitate, spre binele tuturor ,spre fapte nu spre promisiuni, vorbe. Interesul pentru cunoaștere s-a împletit de la început cu dragostea pentru muncă. Absorbit de mediul intelectual al bibliotecilor din vremea liceului, apoi a facultății, a optat pentru lectură, pentru pregătirea lui complexă citind zilnic cărți, ziare, reviste, informându-se continuu, fiind la zi cu de toate. Complexitatea profesorului Albu Costache, personalitatea lui, nu poate fi înțeleasă pe deplin dacă nu subliniem rolul său deosebit de animator de cultură, el organizând formații culturale cu țăranii, de director coordonator la Forăști, de profesor la școlile menționate, de primar al comunei Dolhești (1992-2000). Domnul profesor Costache Albu a contribuit, ca puțini alții, la primenirea comportamentului sătenilor, la reașezarea actului creator într-o muncă valorică luminată de reperele celei mai nobile tradiții locale: atât gândirea critică, cât și limbajul mo-dern al dialogurilor sale îi datorează foarte mult. Nu mai puțină este contribuția la dezvoltarea învățământului local din Dolhești prin amenajarea cabinetului de geografie, prin transmiterea cunoștințelor. Profesorul și educatorul s-au întâlnit în chip fericit în personalitatea dascălului, succesele lui pe cât de diverse, pe atât de solid construite, fiind mărturia uneia dintre conștiințele majore ale localității. Opiniile dascălului nu sunt legate numai de propria-i viață, ele definesc întreaga atitudine critică față de cei care au uitat interesele generale ale obștii și care și-au pus sacii în căruță, și-au rezolvat interesele personale. În pofida unor alte lucruri, destinul domnului profesor a fost de a spune deschis ceea ce era necesar să se spună, ceea ce a atras și mânia altora. El a demonstrat în termeni exacți că viața este în declin din cauza lenei, comodității, egoismului și individualismului, a negării efortului fizic și intelectual, redescoperind gloria dascălilor de altădată care au fost exemple de dăruire totală. Respectul pentru pasiune viguroasă i-a fost întreaga viață – timpul fiind o zbatere continuă. El a dăruit elevilor o ordine spirituală și temporală, minuțios și inepuizabil construită până la a înscrie omenia și întâmplările acestui teritoriu legendar într-un prezent care se numește eternitate și într-o obște care se numește umanitate. Mai mult poate decât în cazul altor dascăli, aspectele cu adevărat semnificative biografiei lui se dispensează fără prejudecăți de periodizări. Descendent dintr-o familie sănătoasă moral, fizic, cu rezonanță, o familie de țărani truditori, domnul profesor a fost și a rămas un pătimaș intelectual pentru rodnicia pământului, pentru prosperitatea familiei, comparabil cu unii dascăli care au trecut în eternitate. Câmpurile de specialitate, în care s-a afirmat cu precădere ca dascăl, au fost geografia, biologia, el căutând răspunsul la veșnicile întrebări ale consătenilor. Într-un sat cu o atmosferă sănătoasă, supusă puțin schimbărilor vremii și mai curând înclinată să păstreze tradițiile rurale decât să adopte noutățile șterse urbane, profesorul Costache Albu a avut aspirații și căutări la răspunsurile multiple locale, având puncte de vedere originale la multe probleme ale consătenilor. Zbaterile au adus recunoaștere valorilor sale. El a încorporat ideile sale în ceva palpabil, a făcut pe mulți să se reîntoarcă la problema binelui și a răului, a vieții și a morții, a lumii materiale și a celei spirituale. Celebru primar al comunei Dolhești, considerat de majoritatea drept unul dintre cei mai destoinici și curajoși demnitari ai istoriei primăriei locale Dolhești, s-a impus prin verticalitatea ideilor, prin bărbăția hotărâtă, cunoscut și prin mass-media pentru acțiunile sale în fruntea consătenilor pentru obținerea pământului de la Boroaia, comuna Plugari, județul Iași. Astăzi este copleșit de legenda creată de el și mulți alți țărani care au cerut dreptate și corectitudine în aplicarea Legii funciare. În presă, la televiziune au fost relatate acțiunile primarului Costache Albu în solidaritate cu țăranii care își cereau pământul de la bunici și străbunici, în vreme ce unii, din protipendada PCR, foști activiști, securiști se opuneau. Dolheștenii au obținut peste 400 de ha teren în comuna Plugari și peste 56 de ha în Pleșa, comuna Dolhești. Au fost acțiuni reușite ale profesorului Costache Albu de care unii egoiști, neputincioși ai vremii, nu vor să-și amintească. Viața domnului primar de atunci de multe ori a fost pusă în primejdie, mulți adversari își pierdeau controlul și-l amenințau cu violență – cazul din Pleșa cu cetățenii din Liteni –, dar primarul a furnizat tipul său de antidot și, în mod paradoxal, acesta a fost aproape în totalitate moral. El n-a fost înfrânt, a fost un învingător. Via sa forță etică a reînnoit marea speranță a localnicilor. Viața lui a constituit un exemplu de înaltă spiritualitate și puritate comportamentală, prin excelența pură, subordonată aservirii intereselor generale. Vocația lui interioară, tenacitatea, puritatea și unitatea ideilor sunt o permanență a identității. Credința în Dumnezeu s-a cimentat în vreme, iar astăzi Îl cinstește prin rugăciuni, prin participarea punctuală la slujbele de la biserica din Valea Bourei. În ciuda multor amărăciuni, Costache Albu nu lasă să transpară ura și în aceasta constă măreția lui. La cei 70 de ani apare în multiplele sale dimensiuni și profunzimi. El pune problema scopurilor ultime ale omului intrat în Europa, ale destinului și viselor unui întreg al comunității. El este fără îndoială o conștiință trează, un neobosit luptător pentru păstra-rea valorilor etice perene, dotat cu un deosebit talent organizatoric, cu o energie inepuizabilă și o tenacitate de invidiat. Judecat, în general, profesorul Costache Albu este unul dintre cei mai discutați, comentați dascăli, care se bucură de succes, de apreciere, uneori de aprecieri controversate. Mereu prezent în viața socială, implicat cu întreaga personalitate este angajat în rezolvarea problemelor majore fiind o figură simbolică. El este modernistul fiu al sensibilității și intelectualității confruntat cu apocalipsul adversarilor declarați și nedeclarați, persistenți în ducerea în eroare, în promisiuni și falsuri. Are un stil de viață foarte personal, caracterizat prin spontaneitate și caracter direct, concentrare, asociații fulgerătoare și o îndrăzneață folosire a imprevizibilului. Discuțiile despre copilăria lui și despre natură sunt surprinzător de concrete și marcate de o candoare nefalsificată, contrabalansate de erudiția și calitățile sale de vizionar. La împlinirea frumoasei vârste de 70 de ani, fostul coleg de liceu și coleg de școală Costache Albu este tânăr, cu o morală curată, cu o atitudine bărbătească și curajoasă, plin de simțire, cu o nobilă manifestare civică, cu o foame pentru adevăr și dreptate, cu credință în Bunul Dumnezeu, un om de succes cu virtuți alese. VALERIU SANDOVICI