Față-n față & prefață la Ziua Copilului

„În ochii mei albaștri se rezolvă totul”

La șah există mutări pe care, uneori, nici actorii, actanții, interpreții, jucătorii propriu-ziși nu le sesizează. O fac mai subtil, perspicace, outsiderii, chibiții de pe mar-gine. Astăzi, vă propun o ase-menea partidă de… ȘAH! Cu amicii mei, meseriașii filologi de la Jurnalism/Relații pu-blice de la C.N. „Mihai Emi-nescu” al Sucevei. Ei nu votează, n-au votat în viața lor. Și-au văzut de treaba lor, din banca lor. Spectator ca la teatru – vorba poetului –, tu în lume să te afli. Păi, nu!? C-așa sfătuiește și marele… Șecspirrr! Întreaga lume este o scenă / și oamenii sunt doar actori / își fac intrarea și ieșirea fiștecare… Da, așa ofta Jacques melanholicul în Cum vă place… Da’ noi să mai jucăm un pic, pe la botez și cumătrie, și să revenim la bârsanele noastre, când lăi și bucălăi, când voioase și duioase. Ca… ca Anastasia din poveste…
 

Au, acolo, un 16-17 anișori. Poate, poate și mai bine. Și-s școlari eminenți. Și – cu flerul specific vârstei și pe răspundere… colectivă – mi-au dat și iscălit următoarele declărății. Vizavi de tărășenia taman încheiată, tocmai încheiatul sezon preelectoral. Ochi și urechi, guriță și buze… Se știe doar: azi, numai nebunii și copiii mai spun adevărul… Unu, Una (la mână): Toți candidații promit că Suceava o să aibă un viitor mult mai bun. Fiecare încearcă să caute punctele slabe ale cetățenilor care, unii, fiind naivi, cred tot ce spun acești viitori „primari”. Faptele ies la iveală după ce se termină tot. Noul primar o să uite ce-a promis sau o să facă cu totul altceva. > Ciobanu Victoria: Alegerile se potrivesc perfect cuvintelor: „Spune-i cezarului ce vrea cezarul”. Așa și publicitatea pe care o fac candidații, ei zic ceea ce dorește lumea să audă, nu ceea ce fac când ajung la putere. Toți candidații au scopuri personale și îi interesează banii. Fiți și voi sinceri o dată în viață și nu de ce are nevoie mătușa Saveta, că nu are energie de două luni sau nu are pensia suficientă pentru a achita alte facturi. În concluzie, fiecare pentru sine în deșertul acesta care se numește viață. > Melinte Ioana: Această campanie este ca un joc, într-o tabără fiind candidații, iar în alta noi, cei care trebuie să-i votăm. Bineînțeles, că de fiecare dată candi-dații știu să trișeze și la final tot ei sunt cei care au câștigat. Totul e foarte simplu, ca un joc… > Altul, Alta: Fie-care candidat a zis fel de fel de pro-misiuni. Și când ajung la conducere, dacă îndeplinesc măcar 50% din promisiuni, atunci este foarte bine. > Lauric Zamfira: Toată această campanie electorală este, după părerea mea, o mare farsă, deoarece cine merită acela va fi ales. Nu trebuie afișe și toate chestiile pe care le fac acești papițoi care vor să devină mari primari. Tot îs ei atotștiutori, când de fapt nu știu nimic. Sunt doar niște papagali care se plimbă încolo și-ncoace fără să rezolve nimic… > Ionela: Tot „circul” acesta nu mă privește și nu mă interesează. Pliantele, concertele și alte lucruri care sunt gratis sunt menite să atragă populația de o baricadă sau alta și să manipuleze oamenii. Fiecare candidat încearcă să demonstreze că este mai bun și că are ceva de oferit, chiar dacă sunt doar vorbe-n vânt… > Mihaela Ciornei: Campanii, afișe și sunete care ne deranjează. O întreagă brambureală pentru nimic. Măcar de ar fi ceva nou, dar mereu același lucru, nimic special. Aceste activități nu-i încurajează pe cetățeni să-i voteze pe cei care merită. Pentru că deranjul este destul de mare, cetățenii preferă să nu mai voteze. > Fasolă Tabita: Pentru mine politica e NIMIC! Doar o lume privită cu ochi limpezi și văzută atât de zbuciumată, atât de influențată, atât de nesigură în ceea ce face… > Gabriela C.: …aceleași lucruri… nasol… aceleași promisiuni deșarte, aceleași figuri ipocrite care mint poporul cu tembelizorul. Nimic interesant, doar risipă de bani, hârtie și energie… > Maria M.: Ce ți-e o campanie electorală, ce ți-e un circ ambulant? Tot aia. În urma amândurora rămân străzi acoperite de afișe și pliante, bucăți colorate de baloane, în concluzie, mult de lucru pentru Rosal. Înainte de fiecare campanie zboară printre grijile sau bucuriile cetățenilor pliante, pixuri care nu scriu, brichete care nu se aprind, adică bani. Bani aruncați unde nu trebuie și pentru ce nu trebuie (politică). > Nemaciuc Adelina: Campania electorală. Teroarea… învălmășeală, fețe – aceleași fețe o lună întreagă. Nu e ceva benefic, zic eu, ceva care să aducă într-adevăr satisfacție, doar concertele (poate). E o încurcătură fără capăt, un tunel în care fiecare încearcă să dea ce e mai bun și din care ajunge doar unul singur la capăt. Poate cei care au făcut multe înainte merită să se mai zbată, dar ceilalți n-ar trebui să îngrașe porcul de Crăciun. > Gîză Maria: Care mai de care, câte și mai câte, atmosferă prea încărcată… deja epuizată, toți se îngrămădesc precum babele la piață, iar primarii de pretutindeni impresionează populația prin vorbe spuse în vânt. Unele partide folosesc slogane de doi bani (vechi), deoarece ei cred că oamenii tot proști au rămas. (…) …Sincer, ne-am cam plictisit. Ei să stea prin toate barurile și să trăiască precum boierii, iar cetățenilor să el cadă acoperișul de sub cap. Minciună, pierdere de timp și mare plictiseală, cam așa ar putea fi caracterizată atmosfera campaniei electorale din acest an. > Loredana: În opinia mea, această campanie electorală este o mare pierdere de timp. Lumea se plictisește de atâtea panouri publicitare și atâta reclamă. Când vin alegerile, fiecare vrea să arate că-i mai bun, ajută pe toată lumea și în primul rând manipulează (concerte, mici și bere gratis!). > „Trandafira”: Prea multă zarvă pentru nimic. Prin tot orașul, mii de afișe în culori reprezentative pentru fiecare partid. Dar odată ce alegerile vor lua sfârșit, promisiunile candidaților vor zbura cu tot cu afișele lor. Dragi candidați electorali, gândiți-vă că unii oameni nu pot fi cumpărați cu pixurile și brichetele care le oferiți la fiecare colț de stradă. > Raluca Socoliuc: …Deja ne-am săturat să vedem doar afișe imprimate cu promisiuni la fel de pompoase precum cel ce ni le promite. Din perspectiva mea, sunt doar bani aruncați în vânt, pentru a-i închide cetățeanului de rând gura cu un mic și a-i „spăla creierul” cu promisiuni care nu vor mai fi duse la bun sfârșit odată ce candidații își vor atinge scopul. > Munteanu Mihaela: Cu toate că nu votăm, suntem la curent cu toată această „maimuțăreală” care se numește campania electorală. Întotdeauna am susținut ideea că politicienii români își fac campanii mult prea „pompoase”. Un lucru ar trebui să știe acești candidați, și anume că alegătorul are nevoie de ceva concret și nu de mulțimi de pliante și spoturi publicitare, care ne „urmăresc” la fiecare pas. Până la urmă, această campanie nu ne aduce decât prejudicii, iar victimă este mătura, pentru că toate aceste pliante din hârtie ajung pe străzi, prin parcuri, acest lucru demonstrând dezinteresul alegătorului pentru această risipă. > Popa Anca: Organizatorii campaniilor electorale din anul acesta au avut grijă ca acestea să fie simțite de toată lumea. De la mic la mare, de la mare la mic, toți am auzit anunțuri electorale, am primit pliante, ba chiar și flori, am fost bombardați cu anunțuri în presa scrisă și la TV, vrând-nevrând am văzut sute de afișe în tot orașul. În aceste campanii electorale parcă nu a mai contat vârsta, nu a mai contat că trebuie să ai 18+ , toți am fost asaltați de această „zarvă”, că altfel nu cred că i-aș putea spune. Ba mai mult, au fost implicați elevi care nu au 18+ la împărțirea pliantelor, ceea ce mi se pare absurd într-un fel. Prea mare agitație, prea mare exagerare în aceste campanii de anul acesta… Și… prea multe promisiuni… Care se vor face uitate după ce unul dintre candidați va fi ales… > Ionescu Roxana: În această perioadă, orașul Suceava și-a schimbat total înfățișarea. De dimineața și până seara, tot poporul vorbește despre partide. Unii fani înrăiți ai unui partid renumit sau mai puțin renumit vorbesc despre preferații lor. Acești așa-zis fani sunt cumpărați cu un pix sau o pungă. Alții… Ce poate fi mai frumos decât un oraș îmbrăcat în afișe colorate? (…) Iar micii fani ai fiecărui partid se fălesc prin orice colțișor al orașului susținându-i. (…) Cu un pix și o pungă cumpără un popor, iar orice ziar și televizor începe cu aceste alegeri manipulatoare. > Florin-Iulian Foca: La alegeri, înapoi! Mai trecură vreo patru ani și iată-ne ajunși din nou în fața alegerilor locale. Și cum bătălia e mare (la fel ca și cheltuielile pentru campanie), toți candidații încearcă să-i impresioneze pe cei care, poate, vor merge la vot. În Suceava – grădina noastră mare și plină de… doritori de funcții înalte – nu mai poți face un pas fără să vezi un afiș, fără să auzi o melodie sau un foșnet de sacoșă, toate „în numele” partidelor politice. (…) Mi-a părut interesantă ideea lor de a oferi sacoșe pe stradă oamenilor. Nici nu știi cum ai nevoie de ele… Doar că, după alegeri, rar cine le mai umple dintre oamenii simpli! (…) Sincer, îmi pare foarte bine că încă nu pot să votez, căci cel mai rău e când nu ai de unde alege. Și acuma chiar nu e de unde… > Pop Simina-Elena: Nu sunt de acord cu aceste campanii electorale, populația este plictisită de atâtea panouri publicitare. Eu sincer nu înțeleg de ce sunt chiar atât de multe… Probabil se cred unii mai importanți?! Până și unii elevi sunt implicați în asemenea porcării. Pentru ei este distractiv deoarece câștigă și ei ceva, merg în discoteci, lipsesc de la școală, dar nu-și dau seama că nu rezolvă nimic. Unii oameni sunt manipulați, deoarece, dacă primesc o bere, pixuri și nu mai știu ce, deja spun că îl votează pe nu știu care… În fine, toți se laudă că vor face câte și mai câte, dar până la urmă ne alegem doar cu vorbe și nu cu fapte… > Buliga Andreea: Această campanie electorală este aproape la fel ca și celelalte de până acum, doar că cea de anul acesta a fost mai promovată. Mie mi se pare o idee bună de a împărți pliante, pixuri, brichete etc. și de a organiza concerte pentru a se face cunoscuți, deoarece noi, cetățenii, beneficiem de toate acestea, doar că mi se pare un fel de mită. Doar că toți fac multe, promit multe, însă foarte puțini chiar duc ceea ce zic la bun sfârșit. > Adamovici Adina: De câteva săptămâni bune, orașul nostru e multicolor… Nu, nu e vorba despre apa fântânilor arteziene, care sunt colorate în verde, albastru sau orange, ci despre multitudinea de afișe care au împânzit orașul, cu prilejul campaniei electorale. Pe unde mergi, pe unde te uiți, vezi afișe care mai de care mai mari. Să zicem că reușești să le ignori, într-un fel sau altul, dar imediat îți taie calea un puștiulică… care-ți bagă în față, bineînțeles… un pliant electoral. Auzul ți-l „încântă” mașinile care și-au dat la maxim volumul cu vorbele candidaților, care promit, promit… Vrei nu vrei trebuie să-i asculți și… să-i crezi. > Camy: Într-un cuvânt: manipulatori. Asta este părerea mea. Pe toate străzile numai panouri publicitare și tot felul de lucruri de acest gen. La început promit marea cu sarea, apoi nimic nu se duce la bun sfârșit. Fac tot felul de propa-gande, care, cică, într-un fel, îi ajută să se „mai înalțe”, să zicem așa. Aici ei își prezintă toate „reușitele” care le-au adunat de-a lungul celor patru ani și le cer bieților oameni să voteze în favoarea lor. Îi manipulează cu vorbe și chiar cu daruri; exemple din ziua de azi sunt destule: împart flori, pixuri, brichete și tot felul de lucruri banale, cred eu. Ar trebui să facă ceea ce promit… Eu, când o să fiu adult, o să pot singur controla o astfel de situație; o să pot să-i împac pe toți. Cu ochii mei albaștri se rezolvă totul. Eu când o să fiu… Când o să fiu mare, a spus un copchil învățătoarei, când era să se despartă, la fine de ciclu primar – eu eu cân’ o să fiu mare o să mă fac COPIL! Vivat Ziulica voastră, iubite pughibale! Întâi Cireșar, iată! Că mai salvează câte ceva. Lăsați copiii să vie… Că doar pe la ăst soroc OAMENII MARI își mai aduc aminte și de voi. Doi, la mână: eu când o să fiu primar, n-o să fac NIMIC! Da’ nimic… RĂU! O să curgă lapte, miere și… propolis pe toate uli-cioarele satucului meu, parohiei mele, metropolei noastre. Uuu! Eu când voi fi mare vreau să mă fac… Căci vorba lu’ Camy de mai la deal: În ochii mei albaștri se rezolvă totul. A notat DUMI BRAD empatic, ștrengărește, solidar Notă: Cu toată considerația pentru tinerii opinenți de la C.N. „Mihai Eminescu”, ne-am permis ca, în cazul unora dintre ei, să eliminăm câteva secvențe (adesea precise și acide) referitoare la momente din campania electorală (avute în vedere, de altfel, în mass-media, zilele trecute, inclusiv de partide implicate în confruntarea politică), pentru a nu „tulbura”, cumva, liniștea zilei de astăzi, ziua dinaintea alegerilor. (L.D.C.)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: