C-așa-i românu’…

Ciolovecul fără buze (ca și Măgureanu Virgilică – oare ce mai conspiră misteriosul ăsta, că nu s-aude!?), Mirciulică Radu-mamii-dragoste, cum ar veni, a fost prăduit, sărmanu’!, de fârtații noștri de sangre din Espana, ocupat fiind Răducu… cu niscai filmări ale lui prin țara taurilor. C-așa-i românu’, când se cherchelește. Că suntem neam-prost de hoți, o spuseră și cronicarii ăia de nu-s băgați în programă, la școală: Simeon Dascălul, Axinte Uricariul și Misail Călugărul. Care ce spun: că suntem sămânță de lotri de pre când bădica Traian a slobozit pușcăriile Romei și i-a trimis acilea pe pârnăiași, în calitate de descălecători. Așa gavaresc, bre, isvoarele, vai… Așa că… Torna, torna, frate iber! Cu laptopul înapoi la Răducu, că e sculă de fo’ trei miare euro…

 

> C-așa-i când omul e biruit de alaiul, de roiul patimilor și înrobit cu gândul în lucrarea duhurilor rele. Căci zice și Filocalia (prin Marcu Ascetul): Și așa au fost amăgite într-ascuns și biruite de pizma cea a tot rea, de ciuda care urăște binele, de vrajbă, de gâlceavă, de ură, de mânie, de amărăciune, de pomenirea răului, de fățărnicie, de furie, de mândrie, de slava deșartă, de dorința de a plăcea oamenilor, de bunul-plac, de iubirea de argint, de trândăvie, de pofta trupească ce trezește în gânduri voluptatea, de necredință, de lipsa de temere, de lașitate, de întris-tare, de împotrivire, de moleși-re, de somn, de înalta părere de sine, de voința de a se scu-za, de îngâmfare, de lăudăroșenie, de nesăturare, de risi-pă, de zgârcenie, de deznădej-dea care-i mai cumplită decât toate și de celelalte mișcări subțiri ale păcatului… Mișcările subțiri ale păcatului! Mai mare dragu’… > Cunosc un profesor de istorie, da’ ce istorie! E și director de școală. Iar acu, uu, candidează, independent, la jilțul number one din primăria Suceviței. Bravo lui! Cel mai nostim este că, foarte sever cum era, elevii nu l-au prea uitat! Și de câte ori pughibalele, la ore, se vădeau în suferință, magistrul nostru de obârșie sireteană le biciuia cu îndestul umor: Mamă, care faci gogoși, / tu le faci – tu le miroși / și le dai la puturoși. Puturoșii de ieri – electorii de… duminică, 1 ale lui Cire-șar. Acu, uu, a ajuns dascălul Pintilei la mâna lor. Ce ți-e și cu copchii din ziua de astăzi… Ș-apoi, și profesorii se cuvine să mai învețe de la elevi. Eu văz, întrevăz, ades înflorirea ticăloșitului Învățământ mioritic și autohton atunci când, uneori, catedra va dispărea, ea, în spatele clasei, iar slujitorii domni trandafiri își vor lua, și domniile lor, notițe de la copii, de ce nu! Câtă vreme nu veți fi precum pruncii, nu veți pupa Împărăția… Însumi am învățat ceva, duminică, de la Coco, terminator la Liceul 2. Am învățat de la junele amic expresia a da blană (adicătelea, a jări, a băga viteză) și o să m-amuz tare frumos, de-acu la vale. Sigur, o să am și prudența de-a nu mai trece de suta și 20, 30 km la oră!? Ia nisnaiu iane panimaiu… Și mai aștept, vineri, banche-tul amicului Coco (din baștina vicovană), paranghelia de sfârșeală de liceu (țintirim al tinereții omului), la Gloria partidului. 2 milioane de că-ciulă! Și dacă nu meri, dai 1 milion. Vrei nu vrei, pilește Grigore agheasmă… > De aceea, dragi, drăguți și isteți cetitori, să rămâneți pururea veseloși și sănătoși! Și… și poate că veți rămâne cu ceva pe-o măsea (dă minte) și din pilda de mai la vale (după pa-triarhul sapiențial Aivanhov). Care Mihai îndemnă cam așa: Iubiți-L pe Creator, pe Acela care se află la originea întregii vieți, și Îl veți simți manifes-tându-se prin intermediul fiecărei creaturi. Pe El, Unicul, îl veți iubi în ele, singurul care va satisface din plin aspirațiile inimii și sufletului vostru. Pentru că nu au înțe-les acest adevăr, mulți băr-bați și femei în istorie, ale căror aventuri și cuceriri amo-roase au fost relatate, au avut destine tragice… Trag aerul, uu, fac o țâră de pauză, și vă îndemn mai la vale, da’ numa’ dupe ce fac un comunicat important pentru țară și popo-reni: A apărut și-n urbea noastră cartea lui Dan Puric! De departe vă zic că merită toate paralele și va fi, negrăit și curând, recrutată drept cartea anului la români! Pui, pe asta, rămășag cu cine se încumetă. Și-a mai rămas nițel din povestea de mai la deal: Ființele zămislite din carne și os (pe care pretindeți că le iubiți și le căutați) nu sunt decât niște interme-diari, niște conductori destinați să transmită energiile divine, și, dacă doriți să le iubiți în continuare, gândiți-vă să restabiliți zilnic contactul cu lumea din Înalt. Nu trebuie să vă preocupați pe cine veți iubi sau de cine doriți să fiți iubiți. Iubiți-L mai întâi pe Dumnezeu, și El va veni în fața voastră, vă va surâde și vă va copleși cu bucurie prin intermediul tuturor creaturilor. Le veți iubi și veți fi iubiți de ele, pentru că iubiți Divinitatea care le locuiește și pe care ele o vor descoperi deopotrivă în voi. d. b.