Sfinții Împărați Constantin și Elena

Biserica creștin-ortodoxă sărbătorește, la 21 mai, pe Sfinții Mari Împărați Constantin și Elena, cei care au recunoscut credința creștină și au pus-o în drepturile firești, această zi având semnificații aparte și în calendarul popular.

 

Dar, pentru a vedea meritul și importanța acestor sfinți, să ne întoarcem în timp, rememorând unele evenimente din secolul al IV-lea. În acel timp, creștinismul era încă pângărit sau chiar interzis, creștinii răbdând cu mult stoicism tot ceea ce li se întâmpla potrivnic, iar cununa martirică era pentru ei cea mai mare mulțumire sufletească, fiind convinși că numai credința în Hristos era singura izbândă. Înmulțirea numărului creștinilor, dovadă a superiorității noii religii, a făcut ca păgânismul să-și piardă treptat influența, iar împăratul Caius Valeriu Constantin (născut la 27 februarie 274) declara în 323 creștinismul ca religie dominantă, după ce, mai înainte, în 313, prin Edictul de la Milan, acordase creștinilor „libera et absoluta facultas calendae religionis”, oferind totodată, cu prudență și cu multă diplomație, toleranță celorlalte culte. În timpul său, Constantin își manifestă dorința ca supușii săi să îmbrățișeze creștinismul, el luându-și numele de creștin, dar menținându-și și titlul de păgân, cel de Pontifex Maximus. După episodul în care, sub imboldul semnului crucii arătate pe cer, el învinge într-o bătălie, în imperiu încep să se construiască biserici creștine, templele păgâne fiind închise, un rol deosebit în ridicarea noilor locașuri de cult revenindu-i mamei sale, Elena, care a acționat cu multă îndrăzneală, pricepere și pioșenie pentru noua credință dreaptă. După anul 323, în Imperiul Roman, funcțiile cele mai înalte erau deținute de creștini, dar, din prudență, Constantin nu a primit botezul creștin, rămânând până aproape de moarte (337) în stare de catehumen. În timpul lui Constantin încep să apară școli bisericești creștine, sunt desființate școlile păgâne, iar în pragul morții, împăratul s-a botezat în cetatea Achiron, murind și fiind înmormântat ca un adevărat creștin. Mama sa, Elena, a murit tot creștinată, la vârsta de 81 de ani, în Palestina, teritoriu în care a activat o viață întreagă pentru cauza creștinismului. Pentru meritele dobândite în propășirea creștinismului, împăratul Constantin și mama sa, Elena, au fost sanctificați și trecuți în rândul sfinților serbați la 21 mai. Modul în care cei doi au reușit să promoveze creștinismul în momente deosebit de grele, nu prea a fost continuat de fii lui Constantin (Jovian, Valentin I., Grațian) care, propunându-și să ducă mai departe politica tatălui prin decrete, nu întotdeauna și-au atins scopul, totuși creștinismul propagându-se într-o continuă ascensiune. Calendarul popular consemnează acest mare praznic bisericesc sub numele de Constandin sau Constantin Graur, ca o zi anume a păsărilor de pădure, care, mare parte dintre ele, începând din jurul zilei de 21 mai încep să-și învețe puii să zboare. Ziua era ținută înainte și pentru ca păsările de pădure (în special graurii) să nu strice recoltele și tot data acestei zile era socotită ca fiind limita când se mai putea semăna porumbul, meiul și ovăzul, aspect înregistrat de noi în satele bucovinene. Sărbătoarea Constandinului se încadra în societatea tradițională zilelor cu rituri apotropaice, de apărare a culturilor agricole de forțele potrivnice din natură, precum și celor în care se invoca ploaia în caz de nevoie, fiind în credința populară o importan-tă punte întinsă către miezul verii (Sânzienele).