Vlas, vals, fals…

N-am nimica cu băieții (& fetele) de la Divertis, da’ ar trebui s-o lase mai moale. Chiar și ceva f. plăcut și frumos, prin supralicitare asiduă, poate plictisi, vai! Umor cam căznit, depășit. A știut piticotul înțelept Gyuri (mai înalt decât Prince cu două santime), ăl căptușit cu talent ferice cât toată gașca la un loc, de ce e de plecat. De ce m-am dus de lângă voi… > Câtă sa-cră ironie! La intrarea în Spitalul Rădăuților – (te) trăznește de frumusețe magnolia înflorită! Magnific! Ce păcat că bieții malazi tre’ să îndure și să bage pe gât alte sorturi de leacuri. Scârboase…

 

> Profesoară într-ale Educației & Pedagogiei la Universitatea Sucevei, dna Clipa (și nu mai știu cum, scuze!), își susține, astăzi, doctoratul la București. Părințelul Sorin-Toader Clipa, de extracție gră-niceșteană, parohul bisericii „Sf. Spiridon” (în înălțare) va fi, natural, în galeria de sus-ținători. Sigur, o idee mai li-niștit: sfinția sa a produs de-mult lucrarea similară (ceva în chestiune de Fondul bise-ricesc din Bucovina). Venim mintenaș cu discuție (poate chiar în jurnalul de mâine)… > Mărioara… infractoare Vlas, după un cincinal stagiu la Mititica, s-a înțelepțit. Cur-tenitoare, media, care mai de care, nevoie mică – nevoie ma-re, îi caută cu strășnicie pre-zența, prestația. Rating ga-rantat! Lume bolnavă! Și că știe 7-8 limbi. Și e tare dăș-teaptă! Ei, da! La ce i-a folosit, dacă, din totul și din toatele, a păgubit și s-a păgubit!? Hîî?! > Îi închin acestui fruntaș VIP mediatic din ultimele zile următoarea anecdotă – tâlcuiască, iască, fiștecare du-pă capu’, după mintea și inima lui… Deci să fugim, iubiților, de boala defăimării, neamin-tindu-ne de nimeni cu gând rău; și să nu ne întunecăm privirea la amintirea aproa-pelui, căci toate înfățișările pe care le luăm le iscodesc dracii și nimic nu lasă necercetat din ale noastre: nici culcarea, nici șederea, nici starea în picioare, nici cuvântul, nici mersul, nici privirea… Doamna Vlas & Domnu’ Gâdea, ascultați și mai la vale… Toate le iscodesc, toate le mișcă, toată ziua uneltesc vicleșuguri împotriva noastră ca să înșele în vremea rugă-ciunii mintea smerită și să stingă lumina ei fericită… Doamna Vlas, vas, glas, bas, și Domnu’, uu, Gâdea, pricepurăți?! Când maimuța n-are ce face se scarpină în cur până-i iese o bubă! Ăă! Iar ol-teanul (și făcui cu ei un an și 4 luni cătănie), cân’ se plic-tisește, se despoaie de țoale, de bulendrele din dotare și se pune de le păzește. Domnu’ Gâdea, dl Stan, dna Mărioa-ra… > Da’, hai să dăm, poc-netului speța ticăloșită din amonte, sunt și alte sujeturi apetisante. După felația… artistă a Marlenei Monroe (blonda care nu era blondă, cum s-a dovedit!), surprinsă pe peliculă și vândută mai ieri la licitație, v-aș povesti cu drăgălășenie câte ceva despre, despre… blue-jeans! Despre eternii și fascinanții, pururea, blugi. Da, despre blugi. C-așa cum… nu e om care să nu fi scris, la veatza lui, o poezie, o strofă (de-aci, a te strofoca!?), nu e om (au femeie) care să nu se fi echipat odată, barem o dată-n viața sa, cu nădragii din poveste. Se spune, Ma-xim spune, că după Cristofor Columb, care ar fi făcut… im-prudența de a descoperi Ame-rica, vorbă să fie, următorul mare desțelenitor de căi și drumuri a fost Levi (de-aci și celebra siglă Strauss), care a pus pe roate o făbricuță de… ițari, de cioareci, de izmene yanchee: era, asta, pe la 1873, prin San Francisco. Unii, îm-ping data… odată cu Emines-cu: 1850! Așa că, amice, ține și tu minte evenimentele. Pălmașii de prin cariere se toot smiorcăiau că li se rup prea repede pantalonii. Veni, atunci, neamțul și adăugă în textile niscai cauciuc. Și de-atunci la deal și la vale, pri-mele salopete din denim au devenit faimoșii, eternii blugi! Într-o sută de anișori, prin 1950 cum ar veni, toată lumea îi și folosea de-acuma. Cultura jeans dădea pe dinafară. Muzica, filmul, mișcarea hippie, cultura country și pop, apoi, și-au făcut vârtos treaba de promovare. Până și… orala Marlen Mon…. sss-a pozat și ea – dee! – în nădragii ăștia faimoși. A mai plusat strong, apoi, Elvis (și cu geacă, cu cămașă)… Iar în ăst răstimp, eee!, la Casa de Cultură a Sucevei, în vara lui ’81, la o întâlnire cu scriitori (erau printre ei Alex Ștefănescu, Mircea Nedelciu, Emil Brumaru, Motrici, Cozmei…, meșteriți de bagheta ăluia de se cam prostește, acu, teve, asiduu, seară de seară, Ion Cristoiu), am folosit sintagma poezia blugilor eterni. Atât a trebuit furăcioșilor! Păunescu a aflat-o și el și dă-i apoi și luptă cu… generația în blugi. Închis acolada. Revin la nădragi, cu calificativ… Maxim: Pe me-leagurile noastre, jeanșii erau o emblemă a rockerilor, moda venea la pachet cu plete, talent și un ofițer de Securitate prin preajmă… Și Secu, ca secu! Caa… Partidu e-n toate și-n cele ce sunt. Și-n cele ce mâne… Se vor hlizi la soleil… (DUMI, copkil al eternilor blugi)