Pampers-ul și memory stick-ul

Ca mâine îl voi vedea pe nepotul meu agitându-se panicat printre lădițele cu jucării, înainte de a pleca la grădiniță. Îl și aud chiar, întrebându-mă, ușor iritat de întârziere: „Nu mi-ai văzut memory stick-ul, mătușă?… Aseară era aici, în urechea elefantului ăsta…”. Să nu credeți că-i o glumă, tabloul imaginat astfel putând fi, cât de curând, real. Deputații români au votat recent o propunere legislativă, ca fiecare copil din România – de la grădiniță, până la liceu – să primească gratuit din toamnă câte un dispozitiv de memorie detașabil, cu conexiune USB de la stat. Motivația? Să poată avea acces astfel la manualele în format electronic.

 

Nu facem acum calcule, dar cheltuiala ar trebui să fie consistentă (fiind vorba de aproximativ 800.000 de copii), în timp ce utilitatea unei astfel de achiziții dovedindu-se doar pentru elevii direct interesați, care au în școli calculatoare la discreție și, deci, care pot accesa informațiile de pe un memory stick. Pentru restul, bani aruncați… La ce i-o folosi micuțului de 3-4 ani, cu pampers-ul încă sub pantaloni, dispozitivul de memorie, va trebui să mă lămurească cineva. Nu vreau să nedreptățesc pe nimeni, dar unde să folosească micuțul dispozitiv și copilul din sătucul uitat de lume, acolo unde, dacă au ajuns unu, două calculatoare, acestea sunt în biroul directorului și la contabilitate. Am convingerea mai degrabă că astenia de primăvară s-a instalat acut și în parlamentul țării, dacă nu cumva deputații noștri sunt preocupați mai degrabă de ce mimică vor imortaliza pe afișele electorale. Și mai am una: că aleșii noștri, habar nu au, uneori, ce votează.