Cântecul este meseria mea…

O… cântare cu CĂLIN BRĂTEANU
Călin, file din poveste. Călin, file de cântec. File ca la… mușchi!? Călin Brăteanu, luptător în/de folclor (cu… pedigree!), ca nime altul. Da’ în muzichie din aia veche și cu tradiție, curată ca lacrima! Și… provocatorul, pornitorul iară, arhitectul balurilor sătești ale gospodarilor, de te crucești ce frumoase îs! 40 de ani etate face-va, mintenaș. La 4 Florar curat. Acasă are două fetițe (de clasa-ntâi & a cincea). Iar altceva decât cântec – cântec în toată puterea cuvântului, pardon, sunetului, curat și armonios, nu mai vrea a face. Și-a aflat căutările norocoase și s-a pus, gospodărește, pe drumurile bunei tradiții să combată. Să, să, ăă, performeze! Pe spinarea și pe frumusețea, fără de seamăn, curată ca lacrima (încă!), a avuției spirituale rurale. Încă!
 

Hai să vedem cum… Țăran fiind… Coșbuc îmi place! Sunt suflet din sufletul neamului meu… Asta îmi place mie cel mai tare! Ranele tale, durutul sunt eu… Ceaușescu știa serios pe de rost din Coșbuc. A… cântat la Casa de Oaspeți din Suceava. A cântat Vicoveanca. Mm, a strâmbat din nas! Și-atunci, atunci, începu însuși să bâiguie – să, să recite – să, sîîî, să, ăă, cânte din Coșbuc: MAMĂĂ! Ce de le știa dictatorul pe de rost ! Uneori, mai scăpa și prin cuvântările tălâmbe versuri, mai ții mintee?! Ce le mai ziceaa… Nu mai bea, măi Niculae ! …Toată această întâmpla-re, ca să spun așa, cu folclo-rul, la mine, n-a fost preme-ditată. Eu am scris un cântecel, Nu mai bea măi Niculai, pen-tru unchiul meu de la Sf. Ilie. Dumnezeu să-l ierte! Am ple-cat în Austria, am fost noi in-vitați la o cântare în Austria și acolo am întâlnit pe Maria Ciobanu & Ionuț Dolănescu. Lu’ Ionuț i-a plăcut așa de mult cântecul, că a și spus: Trebuie să cânt asta! Cum să cânte el cântecul lu’ uncheșu! Am venit acasă și-am făcut videoclip, și l-am lansat pe tv. M-am îm-brăcat în costum național, iar maestrul Viorel Leancă, de la Ansamblul „Ciprian Porum-bescu”, mi-a spus: Ăsta e drumul tău! Am copilărit la Sf. Ilie. Eu am prins și obiceiurile, și nunta satului, și tot. Am copilărit la Stupca, în vatra satului. Am prins fanfarele alea, care cântau la nuntă… Pentru mine a fost așa… un fel de-a fi! N-am nicio pro-blemă. Duminică după amia-za, cum auzeai muzica-n sat: Auzi, îi nuntăă! Hai! Care cum să vadă, copiii să (se) joa-ce, să… Era evenimentul central din sat. Hai, oleacă, la nuntă să vedem… Revin… M-am dus în Austria, am venit acasă, am făcut videoclipul, am dat drumul pe postul de televiziune… N-au putut să mi-l mai ia: odată ce a avut succes așa, a rămas cântecul lu’ uncheșu! M-am dus într-o zi la filmări, m-am îmbrăcat în costum național, și-am orchestrat niște melodii tradiționale. Aveam formația de muzică ușoară, care n-avea nicio treabă cu folclorul și cu autenticul… Am pornit. Din momentul acela, am făcut rapid un material – un material în care tot ce-am simțit eu am scris… Da’ în folclor, nu există autor! Folclorul e un bun național. Nu ai voie să spui: Dle, eu am… așaa… Îl interpretezi. Nu faci decât să dai glas unor trăiri, unor momente… Am făcut albumul. În momentul în care am ieșit cu el, toți cei din jurul meu mi-au spus foarte clar: Nu te mai oprești, că ăsta este drumul tău! Oameni care – am impresia – așteptau pe cineva să vină. Asta m-a șocat foarte mult… Maestrul Viorel Leancă a zis: Orice-ar fi, nu te mai oprești. Du-te’nainte, du-te’nainte! Că-i păcat… Este păcat de ceea ce lași deoparte… – Apucând-o spre folclor, ai părăsit alt teritoriu drag suflețelului tău: „Rekord”-ul! Faimoasa ta trupă de… ușoară… Arta spectacolului… – „Rekord” a rămas visul meu din tinerețe. Din clasa a IX-a. 20 de ani… Da’ este, mai departe, este trupa mea cu care eu cânt la nunți, la petreceri… Sunt oamenii cu care eu îmi câștig o bucată de pâine… Am transformat-o în firmă, avem trei scene, în momentul ăsta, cu care organizăm evenimente în toată Bucovina, am o echipă de vreo opt tineri care îmi sunt absolvenți de facultate (sau sunt în ultimii ani la facultăți, sau câștigătorii cercului de electronică din țară); am o echipă strong, pe care încerc, din toată inima, s-o cresc și s-o specializez în arta spectacolului, că n-avem infrastructură în partea de nord. Ca instituții culturale, noi, în arta spectacolului, avem Ansamblul „Ciprian Porumbescu” și atât. Avem un ansamblu pe lângă Școala Populară de Artă, s-a mai făcut un ansamblu particular, mă rog, încearcă oamenii să facă ceva, dar în Suceava, nu teatru, nuu… Deci, obligatoriu, trebuie să punem neapărat bazele unei infrastructuri în domeniu, nu știu dacă a show biz-ului (pentru că show biz spui la București), dar aici – în arta spectacolului. Tre’ să știm ce-nseamnă lumină, tre’ să știm ce-nseamnă scenă, tre’ să știm, cum să spun, să ne facem o bază de la care să plecăm. Până nu ai temelia, nu ai ce căuta nici în spectacol, nici în nimic. Ș-am ridicat Bucovina! Încet-încet, ne-am creat evenimente, de acum vreo 4-5 ani, și de la asta mi se trage foarte tare folclorul… Niște prieteni… Niște prieteni de la Gura Humorului mi-au zis: Vii să facem o cântare de Crăciun? La care… Eu am văzut un bal de gospodari la Fundu Moldovei. Și m-a șocat! Acolo este dl Iacob, care m-a luat de mânuță: Măi băiete, tu ești aicia printre noi, nu umbla tu la muzică ușoarî… Asta era acu vreo 7-8 ani… – Câți ani ai? – 39. Merg pe 40. În 4 mai… În gară la Merișani… …cad castane din castani, și am 40 de ani! Emil Brumaru. Fost doctor la Dolhasca. Azi, un fel, altfel, de Nichita Stănescu cu domiciliul prin Bahluiul Ieșilor… – …și am văzut la dl Iacob, m-o pus pe direcție: Uite-te și bagă la minte! Am rămas impresionat! Momentul Fundu Moldovei a fost crucial pentru mine. Cu ei am și fost în Franța, în decembrie, și am… dovedit! Le-am spus celor de la Gura Hu-morului: Măi, vrei să facem petrecere? / Da! Vin cu condiția să vă-mbrăcați în costume naționale! Dacă nu vreți, nu vin! M-au sunat peste jumătate de oră, zice: Hai, că ne-mbrăcăm în costume naționale! Și… ce s-a’ntâmplat…! Fiecare și-a adus oamenii lui, îmbrăcați în național. Ș-o vinit cei de la Valea Mol-dovei, îmbrăcați în sumane, și-o tras o colindă, o vinit copilașii de la Mănăstirea Humorului (și ne-au urat și ne-au semănat și, normal, că…). A fost, așa, o seară, a doua zi de Crăciun, care ne-a umplut de bucurie… Când s-au văzut îmbrăcați în costum național, o explodat toată treaba! Ș-atuncea, cei de la Mănăstirea Humorului: Vrem să facem și noi, pe data de 6, de Bobotează! / Gata, facem! Acolo, au fost oameni în vârstă care au plâns! Și-n momentul ăla s-a aprins un bec la mine! Zic: este nevoie de acest eveniment! Trebuie luptat pentru el! Unii bătrâni au zis: Doamne, eu mă gândeam că mor și-așa ceva nu mai văd! Plângeau, efectiv plângeau! Nu le venea să creadă: Așa ceva am crezut că nu voi mai putea să-ntâlnesc! Tradițiile – înapoi ! …După care am făcut la Botoșana… Și după care a început să se ducă la… Valea Moldovei, înapoi la Mănăstirea Humorului, Pârteștiul, Pojorâta, la mine la Sf. Ilie am făcut, Sucevița… Deja sunt foarte multe locații și tre’ să stau să le dovedesc… La Păltinoasa, am făcut anul ăsta. La Păltinoasa n-a avut loc lumea în cămin, mă credeți?! O rămas oameni pe dinafară care-au venit. Copii îmbrăcați, părinți, preoți cu copii… La Ciocănești a fost acum Festivalul Ouălor Încondeiate, iar o femeie mi-a zis: Vezi că trebuie să stai de vorbă cu soțul meu… Dă mâna așa, amândouă… Dom’ Călin, uite care-i treaba, eu îs preutu’, de la Colacu (sau de la Botuș) și am făcut formație, și m-am îmbrăcat în național, și sunt de la Solca, și vreu să candidez ca primar în sat! Vreu tradițiile înapoi! Că eu am văzut pe Etno ce-ai făcut dumneatale și lupți pentru treaba asta. Eu îs popă, da’ mă duc la pădure, am caii mei, și-i plac și caii, și obiceiurile… M-o răscolit omu’ ăla! Cum prind, mă duc la el. Nu, adică… Nota 10! Asta vreau să fac, asta tre’ să făcem! Și cu balul gospodarilor, din momentul cela o-nceput să circule din ce în ce… Urmează Bilca și Straja, sperăm din tătă inima, nu-i cămin la Straja, o să vedem între timp cum aranjăm… Da’ treaba este bună și se duce-’nainte. …Cu băieții mei de la „Rekord”! Ei m-au ajutat, m-au susținut, numai cu ei în spate am fost, în permanență. Infrastructura care-am pregătit-o: suntem faliți ca bani, dar suntem foarte mândri c-am făcut ceva! Asta-i situația, ce săă… Mi-o dat drumul mie să mă duc înainte, să bat posturile de televiziune, trebuie făcută imagine, trebuie s-o fac într-un timp f. foarte scurt… Pe Etno tv. Am tras foarte tare, pentru că Etno se prinde și-n Australia, și-n America… Peste tot! Ca mijloc de propagare, este extraordinar de bun, ca arie de cuprindere… Sunt un țăran ! Am mai avut spectacolele cu „Lăutarii”, în condițiile în care am avut contactul cu Botgros, iar Botgros o spus: Înainte! …Foarte importantă a fost întâlnirea cu maestrul Aurelian Ciornei. În momentul în care m-am întâlnit cu el, zice: Uite care-i treaba… Asta, asta, asta și asta! Tu ăsta ești! Tu-n momentul ăsta, asta ești, vreau să-ți bag în cap că ăsta este bagajul tău – exact așa mi-o spus –, ăsta este drumul tău! Eu am o satisfacție deosebită, așa, când mai ies pe post și spun așa: Sunt un țăran! Sunt mândru că sunt țăran! M-am întâlnit cu maestrul, maestrul m-a corectat rapid, nu mișcare multă, nu așa, asta trebuie să facă un artist, asta tre’ să facă, până aici poți să te duci, aicia îți este gărduțu’! Și-n momentul în care ești direcționat și știi pe ce lume trăiești, este foarte, foarte important pentru tine că nu pierzi timpul inutil… – Al’ceva ?! Ce mai punem pe rol… – Am fost în Franța, pe 1 Decembrie, cu Arcanul de la Fundu Moldovei și-o fost extraordinar de frumos! M-am simțit grozav! Ș-am și făcut treabă. Am fost la Cernăuți. A fost grozav, c-am cunoscut niște oameni… Bine, eu îi știam de-aicia pe bădița Dumitru Covalciuc… O căldură sufletească, un înalt stil, o lume în care nu vreau altceva decât să stau acolo-ntre ei, să-i văd vorbind, să-i văd tachinându-se. Îmi place. E-o lume de oameni citiți, e-o lume care ne-aparține. Ca și când am găsit ceva care ne lipsea… – Combați… singur? – Nu. M-am refugiat în trupa asta a mea, în băieții mei care sunt foarte pragmatici, nu stânga – nu dreapta, asta-i direcția, ăștia suntem , Doamne-ajută și… Înainte! Încerc să fac ceva, îmi spun: vezi că nu-i bun acolo, vezi că-i bun acolo, mi-a plăcut acolo, cheptul mai înfață acolo, prea multă istorie, prea multă așaa, stai la locul tău că-i bine așa, da, am oamenii mei din spate… Și la cântat – la cântat, e mai dificil, pentru că e vorba de personalitate și de un anumit fel de-a fi; e vorba de petreceri care nu trebuie să fie petreceri, tre’ să fie niște show-uri în care trebuie să ai de spus ceva și trebuie să ieși respectat de acolo. Eu nu accept să mă duc să cânt și să plec! Să nu-mi spună cineva: Felicitări! Corect! Mi-o plăcut și aia, mi-o plăcut și aia, adică… Ai luat niște bani?! Da! Ți-ai meritat banii… – Ai bani? – Nu. N-am bani… Tot ce-am avut acuma, am mai luat o scenă, o instalație… Mi-am cumpărat căsuța aia de la Sucevița (ș-o bucățică de teren), le-am plătit… Eu mi-am făcut casă în curtea bunicilor, am fost foarte legat de bunicii de la Sf. Ilie… Mi-o dat o bucățică de teren, în spatele lor, și mi-am făcut casă… Eu, de 12 ani, de când m-am căsătorit, îmi fac casă… Doamne, ajută-mă să pot trăi numai din muzică! – Copii? – Doi copii, două fetițe. Am una în clasa I și una în clasa a V-a…. Și sper să reușesc să mă mut de Paști, c-acum stau în casa socrilor (aicia, în Suceava). Și tot încetul, am pus, am pus, am pus, casa… – Frate, cu socrii nu e de trăit! – Da, dar ei s-au mutat la țară și m-au lăsat pe mine să stau aicia cât… Nu-i de stat, așa este… – Mai faci vreo altă meserie decât cântec? – Am făcut, nu mai rezist. Până anul trecut, am făcut… Una dintre rugămințile mele, îmi spuneam: Doamne, ajută-mă să pot trăi numai din muzică! Și-am ajuns… Adică, îmi doresc să fac lucrul ăsta… Mama mea nu mi-a interzis să cânt… – Altceva, ce mai faci? – Am terminat Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava (Științe Economice și Administrație Publică), am mai făcut un master de Științe Economice (Managementul Firmelor de Turism-Servicii) și-acuma am terminat un master la București – Etnomuzicologie. În sfârșit, pe ceea ce știu eu să fac… – Bravos! – Am ieșit… rănit, pentru că am avut „Haydn și simfonistica”, ș-o fost trei profesori din ăia care erau de meserie! Altă temă n-am putut să iau decât Haydn! Și m-o făcut terci! Da’ mi-o strâns mâna și-am plecat ca un barbat de la mini din sat ce sunt, hî, hîî, hîîî… – Doamne! – Eu fac folclor. Eu tre’ să știu câte urechi am. Eu tre’ să știu să-mi scriu un cântecel, tre’ să știu foarte clar să-mi ordonez ceea ce am de ordonat, să-mi păstrez zona foarte bine, să nu intru sub influențe, să-mi păstrez coloana vertebrală. Și, în rest, încerc să mai aduc ceva… Folclorul trebuie păstrat clar, curat! Pe cât posibil… Sigur, povestea cu Călin… file din poveste a fost multă, delicioasă, luminoasă. Și… cu cântec. Am pus punct, amândoi bucuroși, ca niște flotanți de Sucevița ce și suntem! Ne-am luat adresele, telefoanele mișcătoare, ne vom mai vorbi și vom mai face boroboațe împreunălea. Până acolo… punct! Ajungă pe astăzi. Iar când l-am mai cercetat pe amic de mai are vreo vorbă să ne spuie, dacă n-a mai rămas câte ceva pe dinafară, a zis cu mâna – ca năsăudeanul menestrel – pe inimă și pe toată răspunderea de sântilian adevărat ce-i: Sunt suflet din sufletul neamului meu /Și-i cânt bucuria ș-amarul. /În ranele tale durutul sunt eu /Și-otrava odată cu tine o beu, /Când soarta-mi întinde paharu’… A notat, când amical, când muzical, DUMI brad & păltinaș

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI